2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

osfinti [At: PRAV. GOV. / V: (reg) ~nți, osinți / Pzi: ~nțesc / E: slv освѧтити] 1-2 vti A proteja. 3-4 vti A ajuta (1). 5 vt A binecuvânta (1).

osinți v vz osfinti[1] corectată

  1. În original, incorect tipărit: vz osfinți LauraGellner

osfintésc v. intr. (vsl. *o-sŭ-vĭetovati supt infl. luĭ osfințesc? V. sfat). Vechĭ. Asist, ajut: a osfinti cuĭva.

1) sfințésc v. tr. (d. sfînt orĭ vsl. sventiti). Prefac în sfînt, santific, divinizez: a sfinți un martir. Consacrez, inaugurez pin sfeștanie: a sfinți o biserică. V. refl. Mă divinizez: sfințească-se numele tăŭ. Fam. Mă închin la biserică: ne-am sfințit și noĭ! Mă procopsesc, ajung în rîndu oamenilor: hoțu fură, dar tot nu se sfințește. Omu sfințește locu, omu harnic înfrumusețează orĭ-ce loc. – Vechĭ și osf- (vsl. osv-), sfintesc, sfențesc și sfentesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

osfințí (-țésc, -ít), vb. – A aghesmui. Sl. osvętiti „a sacrifica” (Tiktin), cf. sfînt. Sec. XVII, înv. E dubletul lui osfestui, vb. (a aghesmui), înv., din bg. osveštavam; și poate a lui osfinti, vb. (a asista, a ajuta), înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

osfintí, osfintésc, vb. IV (înv.) a ajuta, a acorda asistență.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

osfințí, osfințesc vb. IV Tranz. (Înv.) A binecuvânta, a blagoslovi, a sfinți. [Var.: osfintí vb. IV] – Din sl. osvetiti.

Intrare: osfințire
osfințire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osfințire
  • osfințirea
plural
  • osfințiri
  • osfințirile
genitiv-dativ singular
  • osfințiri
  • osfințirii
plural
  • osfințiri
  • osfințirilor
vocativ singular
plural
Intrare: osfinti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osfinti
  • osfintire
  • osfintit
  • osfintitu‑
  • osfintind
  • osfintindu‑
singular plural
  • osfintește
  • osfintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osfintesc
(să)
  • osfintesc
  • osfinteam
  • osfintii
  • osfintisem
a II-a (tu)
  • osfintești
(să)
  • osfintești
  • osfinteai
  • osfintiși
  • osfintiseși
a III-a (el, ea)
  • osfintește
(să)
  • osfintească
  • osfintea
  • osfinti
  • osfintise
plural I (noi)
  • osfintim
(să)
  • osfintim
  • osfinteam
  • osfintirăm
  • osfintiserăm
  • osfintisem
a II-a (voi)
  • osfintiți
(să)
  • osfintiți
  • osfinteați
  • osfintirăți
  • osfintiserăți
  • osfintiseți
a III-a (ei, ele)
  • osfintesc
(să)
  • osfintească
  • osfinteau
  • osfinti
  • osfintiseră
osinți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • osfinți
  • osfințire
  • osfințit
  • osfințitu‑
  • osfințind
  • osfințindu‑
singular plural
  • osfințește
  • osfințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • osfințesc
(să)
  • osfințesc
  • osfințeam
  • osfinții
  • osfințisem
a II-a (tu)
  • osfințești
(să)
  • osfințești
  • osfințeai
  • osfințiși
  • osfințiseși
a III-a (el, ea)
  • osfințește
(să)
  • osfințească
  • osfințea
  • osfinți
  • osfințise
plural I (noi)
  • osfințim
(să)
  • osfințim
  • osfințeam
  • osfințirăm
  • osfințiserăm
  • osfințisem
a II-a (voi)
  • osfințiți
(să)
  • osfințiți
  • osfințeați
  • osfințirăți
  • osfințiserăți
  • osfințiseți
a III-a (ei, ele)
  • osfințesc
(să)
  • osfințească
  • osfințeau
  • osfinți
  • osfințiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)