5 definiții pentru ortotonus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din fr. orthotonos.

ORTOTÓNUS, ortotonusuri, s. n. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului. – Din fr. orthotonos.

ortotonus sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: fr orthotonos] Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului.

ORTOTÓNUS s.n. (Med.) Varietate de tetanos caracterizată printr-o contracție a musculaturii corpului, trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. [< fr. orthotonos, cf. gr. orthos – drept, tonos – tensiune].

ORTOTÓNUS s. n. varietate de tetanos caracterizată prin contracția musculaturii corpului, a trunchiului și membrelor, care determină o poziție rigidă, dreaptă. (< fr. orthotonos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ortotónus s. n. pl. ortotónusuri

Intrare: ortotonus
ortotonus substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortotonus
  • ortotonusul
  • ortotonusu‑
plural
  • ortotonusuri
  • ortotonusurile
genitiv-dativ singular
  • ortotonus
  • ortotonusului
plural
  • ortotonusuri
  • ortotonusurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ortotonus

  • 1. Spasm prelungit al mușchilor capului, trunchiului și membrelor care determină o poziție rigidă în linie dreaptă a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: