2 definiții pentru ortonim

ortoním s. n., pl. ortoníme

ORTONÍM s. n. nume adevărat. (< germ. Orthonym)

Intrare: ortonim
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ortonim ortonimul
plural ortonime ortonimele
genitiv-dativ singular ortonim ortonimului
plural ortonime ortonimelor
vocativ singular
plural