2 definiții pentru ortonim

ortoním s. n., pl. ortoníme

ORTONÍM s. n. nume adevărat. (< germ. Orthonym)

Intrare: ortonim
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortonim
  • ortonimul
  • ortonimu‑
plural
  • ortonime
  • ortonimele
genitiv-dativ singular
  • ortonim
  • ortonimului
plural
  • ortonime
  • ortonimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)