2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ortografiat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: ortografia] Scriere după anumite reguli.

ortografia vt [At: ȘĂINEANU, D. U. / P: ~fi-a / Pzi: ~iez / E: fr orthographier] 1 A scrie după regulile ortografice (1). 2 A aplica o anumită ortografie (1).

ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.

ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.

ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. (Rar) A scrie după regulile ortografice, a aplica o anumită ortografie.

ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ți-a, p.i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier].

ORTOGRAFIÁ vb. tr. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. (< fr. ortographier)

A ORTOGRAFIÁ ~éz tranz. (cuvinte și forme gramaticale) A scrie în conformitate cu regulile ortografice. [Sil. -fi-a] /<fr. orthographier

ortografia v. a scrie după regulele ortografice.

*ortografiéz v. tr. (fr. orthographier). Barb. Scriŭ cuvintele după ortografia lor: a ortografia răŭ un cuvînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ortografiá (a ~) (-o-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 ortografiáză, 1 pl. ortografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să ortografiéze; ger. ortografiínd (-fi-ind)

ortografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. ortografiéz, 3 sg. și pl. ortografiáză, 1 pl. ortografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ortografiéze; ger. ortografiínd (sil. -fi-ind)

ortografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. ortografiază, 1 pl. ortografiem, ger. ortografiind)

ortografiez, -fiază 3, -fieze 3 conj., -fiam 1 imp., -fiind ger., -fiere inf. s.

Intrare: ortografiat
ortografiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortografiat
  • ortografiatul
  • ortografiatu‑
  • ortografia
  • ortografiata
plural
  • ortografiați
  • ortografiații
  • ortografiate
  • ortografiatele
genitiv-dativ singular
  • ortografiat
  • ortografiatului
  • ortografiate
  • ortografiatei
plural
  • ortografiați
  • ortografiaților
  • ortografiate
  • ortografiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ortografia
  • silabație: ort-o-gra-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ortografia
  • ortografiere
  • ortografiat
  • ortografiatu‑
  • ortografiind
  • ortografiindu‑
singular plural
  • ortografia
  • ortografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ortografiez
(să)
  • ortografiez
  • ortografiam
  • ortografiai
  • ortografiasem
a II-a (tu)
  • ortografiezi
(să)
  • ortografiezi
  • ortografiai
  • ortografiași
  • ortografiaseși
a III-a (el, ea)
  • ortografia
(să)
  • ortografieze
  • ortografia
  • ortografie
  • ortografiase
plural I (noi)
  • ortografiem
(să)
  • ortografiem
  • ortografiam
  • ortografiarăm
  • ortografiaserăm
  • ortografiasem
a II-a (voi)
  • ortografiați
(să)
  • ortografiați
  • ortografiați
  • ortografiarăți
  • ortografiaserăți
  • ortografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ortografia
(să)
  • ortografieze
  • ortografiau
  • ortografia
  • ortografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ortografia

  • 1. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: