6 definiții pentru ortogonalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORTOGONALITÁTE s. f. Proprietatea de a fi ortogonal. – Din fr. orthogonalité.

ORTOGONALITÁTE s. f. Proprietatea de a fi ortogonal. – Din fr. orthogonalité.

ortogonalitate sfs [At: DN3 / E: fr orthogonalité] 1-3 Proprietate de a fi ortogonal (1, 3-4).

ORTOGONALITÁTE s.f. Însușirea de a fi ortogonal. [Cf. fr. orthogonalité].

ORTOGONALITÁTE f. Caracter ortogonal. /<fr. orthogonalité


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ortogonalitáte s. f., g.-d. art. ortogonalitắții

ortogonalitáte s. f., g.-d. art. ortogonalității

Intrare: ortogonalitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortogonalitate
  • ortogonalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • ortogonalități
  • ortogonalității
plural
vocativ singular
plural

ortogonalitate

  • 1. Proprietatea de a fi ortogonal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: