O definiție pentru ortogenic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ortogénic adj. m., pl. ortogénici; f. sg. ortogénică, pl. ortogénice

Intrare: ortogenic
ortogenic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortogenic
  • ortogenicul
  • ortogenicu‑
  • ortogenică
  • ortogenica
plural
  • ortogenici
  • ortogenicii
  • ortogenice
  • ortogenicele
genitiv-dativ singular
  • ortogenic
  • ortogenicului
  • ortogenice
  • ortogenicei
plural
  • ortogenici
  • ortogenicilor
  • ortogenice
  • ortogenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)