10 definiții pentru oronimic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORONÍMIC, -Ă, oronimici, -ce, s. n., adj. (Care denumește) o formă de relief. – De la oronimie.

oronimic, ~ă [At: MG I, 73 / Pl: ~ice, ~ice / E: oronimie] 1 sn Denumire topică pentru formele de relief. 2 a (Lin) Care denumește un munte.

ORONÍMIC, oronimice, s. n. Denumire toponimică pentru formele de relief. – Din oronimie.

ORONÍMIC, -Ă adj. (Lingv.) Care denumește un munte. // s.n. Denumire topică pentru formele de relief. [Cf. fr. oronymique].

ORONÍMIC, -Ă s. n., adj. (cuvânt) care denumește o formă de relief; oronim. (< fr. oronymique)

ORONÍMIC ~ce n. Cuvânt prin care se denumește o formă de relief. /Din oronimie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*oronímic1 (o-ro-/or-o-) adj. m., pl. oronímici; f. oronímică, pl. oronímice

!oronímic2 (o-ro-/or-o-) s. n., pl. oronímice

oronímic s. n., pl. oronímice


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OR-, v. ORO-.~onimic (v. -onimic), adj., care denumește un munte; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de munți.

Intrare: oronimic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oronimic
  • oronimicul
  • oronimicu‑
  • oronimică
  • oronimica
plural
  • oronimici
  • oronimicii
  • oronimice
  • oronimicele
genitiv-dativ singular
  • oronimic
  • oronimicului
  • oronimice
  • oronimicei
plural
  • oronimici
  • oronimicilor
  • oronimice
  • oronimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oronimic

  • 1. (Care denumește) o formă de relief.
    surse: DEX '09 DN MDN '00 DETS sinonime: oronim

etimologie: