9 definiții pentru ornamentică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. – Din germ. Ornamentik.

ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. – Din germ. Ornamentik.

ornamentică sf [At: PÂRVAN, G. 420 / Pl: ? / E: ger Ornamentik] 1-2 (Rar) Ornamentație (2-3). 3 (Muz) Totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. corectată

ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentației. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik].

ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik)

ORNAMÉNTICĂ f. 1) Ansamblu de elemente ornamentale (specifice unui popor, unui stil sau unei opere). 2) Totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică principală. /<germ. Ornamentik


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ornaméntică s. f., g.-d. art. ornaménticii

ornaméntică s. f., g.-d. art. ornaménticii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORNAMÉNTICĂ s. v. artă decorativă.

ORNAMENTICĂ s. artă aplicată, artă decorativă.

Intrare: ornamentică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ornamentică
  • ornamentica
plural
genitiv-dativ singular
  • ornamentici
  • ornamenticii
plural
vocativ singular
plural

ornamentică

  • 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. muzică Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: