2 definiții pentru orhestrațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

orhestrațiune sf vz orchestrație

*orhestrațiúne f. (fr. orchestration). Arta de a instrumenta o operă muzicală (instrumentațiune). Modu de combinațiune a părților uneĭ orhestre: orhestrațiunea luĭ Mexerbeer e bogată și sonoră. – Și -áție și -áre.

Intrare: orhestrațiune
orhestrațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orhestrațiune
  • orhestrațiunea
plural
  • orhestrațiuni
  • orhestrațiunile
genitiv-dativ singular
  • orhestrațiuni
  • orhestrațiunii
plural
  • orhestrațiuni
  • orhestrațiunilor
vocativ singular
plural