8 definiții pentru organon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon.

ÓRGANON s. n. (Livr.) Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. – Din ngr. órganon.

organon sn [At: DLR / Pl: nct / E: ngr ὄργανον] 1 (Liv) Instrument de muncă și de cercetare științifică. 2 (Înv) Intermediar.

ORGANÓN s.n. 1. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel. 2. Instrument teoretic de cercetare științifică. [< gr. organon – instrument, cf. fr. organon].

ORGANÓN s. n. instrument al gândirii, al cercetării științifice. (< gr. organon)

ORGANÓN n. livr. Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică. /<ngr. órganon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORGANÓN (< ngr., fr.) s. n. Nume dat în mod tradițional celor șase tratate de logică ale lui Aristotel („Categoriile”, „Despre interpretare”, „Analiticele prime”, „Analiticele secunde”, „Topica”, „Respingerile sofistice”) și reflectând concepția peripateticienilor care susțineau că logica nu este o parte a filozofiei, ci un instrument al tuturor cercetărilor. Prin extindere, termenul se folosește la desemnarea unei logici sau a unei metode (Fr. Bacon, Novum Organum).

Intrare: organon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organon
  • organonul
  • organonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • organon
  • organonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

organon

  • 1. livresc Instrument, mijloc de muncă și de cercetare științifică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Instrument al gândirii, denumire dată de bizantini celor cinci scrieri despre logică ale lui Aristotel.
    surse: DN

etimologie: