7 definiții pentru organit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite.

ORGANÍT, organite, s. n. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei. – Din fr. organite.

organit sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: fr organite] (Blg) Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei.

ORGANÍT s.n. (Biol.) Fiecare dintre elementele care alcătuiesc celula vie. [Pl. -te. / < fr. organite].

ORGANÍT s. n. fiecare dintre elementele din celula vie. (< fr. organite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORGANÍT (< fr.) s. n. (HIST.) Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei animale sau vegetale, cu formă, structură și compoziție chimică, determinate, îndeplinind anumite funcții în viața celulei (ex. nucleul, plastidele, mitocondriile).

Intrare: organit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organit
  • organitul
  • organitu‑
plural
  • organite
  • organitele
genitiv-dativ singular
  • organit
  • organitului
plural
  • organite
  • organitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

organit

  • 1. Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale celulei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: