2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filosofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filosofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.

orfic, ~ă [At: ȘĂINEANU / Pl: ~ici, ~ice / E: fr orphique] (Rar) 1 a Care se referă la Orfeu. 2 a Care aparține lui Orfeu. 3 a (Îs) Poeme ~ice Denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 4 sfp Sărbători în cinstea lui Dionysos.

ORFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filozofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.

ORFIC, -Ă adj. Referitor la Orfeu. ♦ (Despre doctrine, mistere, mituri etc.) Care i se atribuise lui Orfeu. ♦ Poeme orfice = poeme antice grecești cu conținut mitologic, filozofic și mistic, atribuite lui Orfeu. // s.f.pl. (Ant.) Sărbători în cinstea lui Dionysos. [< fr. orphique, cf. Orfeu – cîntăreț legendar la vechii greci].

ORFIC, -Ă I. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia. ♦ poeme ~e = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. II. s. f. pl. (ant.) sărbători în cinstea lui Dionysos. (< fr. orphique)

ORFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care se atribuie poetului și cântărețului mitic Orfeu. Poeme ~ce. 2) Care ține de creația lui Orfeu; propriu creației lui Orfeu. /<fr. orphique

*órfic, -ă adj. (vgr. orphikós). Al luĭ Orfeŭ, relativ la Orfeŭ (celebru muzicant Grec): poeziĭ orfice, misterele orfice. S. f. pl. Niște sărbătorĭ ale luĭ Dionysos Zagreu, celebrate în asociațiunile orfice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orfic adj. m., pl. orfici; f. orfică, pl. orfice

orfic adj. m., pl. orfici; f. orfică, pl. orfice

orfic adj. m., pl. orfici; f. sg. orfică, pl. orfice

Intrare: orfice
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • orfice
  • orficele
genitiv-dativ singular
plural
  • orfice
  • orficelor
vocativ singular
plural
Intrare: orfic
orfic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfic
  • orficul
  • orficu‑
  • orfică
  • orfica
plural
  • orfici
  • orficii
  • orfice
  • orficele
genitiv-dativ singular
  • orfic
  • orficului
  • orfice
  • orficei
plural
  • orfici
  • orficilor
  • orfice
  • orficelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orfice, orficesubstantiv feminin plural

  • 1. Sărbători în cinstea lui Dionysos. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

orfic, orficăadjectiv

  • 1. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filozofice atribuite acestuia. DEX '09 DN
    • 1.1. Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.