2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÓRFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filosofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filosofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.

orfic, ~ă [At: ȘĂINEANU / Pl: ~ici, ~ice / E: fr orphique] (Rar) 1 a Care se referă la Orfeu. 2 a Care aparține lui Orfeu. 3 a (Îs) Poeme ~ice Denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 4 sfp Sărbători în cinstea lui Dionysos.

ÓRFIC, -Ă, orfici, -ce, adj., s. f. pl. 1. Adj. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filozofice atribuite acestuia. ♦ Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. 2. S. f. pl. Sărbători în cinstea lui Dionysos. – Din fr. orphique.

ÓRFIC, -Ă adj. Referitor la Orfeu. ♦ (Despre doctrine, mistere, mituri etc.) Care i se atribuise lui Orfeu. ♦ Poeme orfice = poeme antice grecești cu conținut mitologic, filozofic și mistic, atribuite lui Orfeu. // s.f.pl. (Ant.) Sărbători în cinstea lui Dionysos. [< fr. orphique, cf. Orfeu – cântăreț legendar la vechii greci].

ÓRFIC, -Ă I. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia. ♦ poeme ~e = denumire dată textelor lirice și filozofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu. II. s. f. pl. (ant.) sărbători în cinstea lui Dionysos. (< fr. orphique)

ÓRFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care se atribuie poetului și cântărețului mitic Orfeu. Poeme ~ce. 2) Care ține de creația lui Orfeu; propriu creației lui Orfeu. /<fr. orphique

*órfic, -ă adj. (vgr. orphikós). Al luĭ Orfeŭ, relativ la Orfeŭ (celebru muzicant Grec): poeziĭ orfice, misterele orfice. S. f. pl. Niște sărbătorĭ ale luĭ Dionysos Zagreu, celebrate în asociațiunile orfice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

órfic adj. m., pl. órfici; f. órfică, pl. órfice

órfic adj. m., pl. órfici; f. sg. órfică, pl. órfice

Intrare: orfice
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • orfice
  • orficele
genitiv-dativ singular
plural
  • orfice
  • orficelor
vocativ singular
plural
Intrare: orfic
orfic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfic
  • orficul
  • orficu‑
  • orfică
  • orfica
plural
  • orfici
  • orficii
  • orfice
  • orficele
genitiv-dativ singular
  • orfic
  • orficului
  • orfice
  • orficei
plural
  • orfici
  • orficilor
  • orfice
  • orficelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orfice

  • 1. Sărbători în cinstea lui Dionysos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

orfic

  • 1. Privitor la Orfeu, care se referă la doctrine, mistere, concepții filosofice atribuite acestuia.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. Poeme orfice = denumire dată textelor lirice și filosofice grecești atribuite poetului mitic Orfeu.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: