opțiuni
  • info

3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORFAN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um.

ORFAN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus, -a, -um.

orfan, ~ă [At: (a. 1817) URICARIUL V, 25/9 / V: (reg) ur~ / Pl: ~i, ~e / E: ngr ὀρφανός, ml orphanus, -a, -um] 1-2 smf, a (Persoană) care a pierdut un părinte sau pe amândoi Si: (reg) sărac, sărman. 3 smf (Mol) Copil nelegitim. 4 a (Pex) Persoană care nu are familie.

ORFAN, -Ă, orfani, -e, adj. (Despre copii) Care și-a pierdut unul sau amîndoi părinții. Pe unicul copil – Petre – rămas orfan, îl luă sub ocrotire amiralul. BART, E. 321. Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan și lipsit de povățuirile și de dezmierdările părintești. ALECSANDRI, O. P. 14. ◊ (Substantivat) Împărțeau bucățica de pine cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși. CREANGĂ, A. 152.

ORFAN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre copii) Care a rămas fără părinți (fără ambii sau fără unul); sărman. ~ de tată. /<ngr. orfanós, lat. orphanus

orfan a. și m. copil rămas fără părinți sau și numai fără unul dintr’înșii. [Gr. mod. ORPHANÓS].

*orfán, -ă adj. și s. (vgr. orphanós [și orphós], ngr. orfanós; lat. órphanus, [de unde] mrom. oarfăn; it. órfano, fr. orphelin [îld. orfenin, vfr. orfene], sp. huérfano, pg. orfâo. V. orb). Care n’are părințĭ orĭ are numaĭ tată saŭ numaĭ mamă: copil orfan, un orfan.

urfan, ~ă a vz orfan

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orfan adj. m., s. m., pl. orfani; adj. f., s. f. orfană, pl. orfane

!orfan adj. m., s. m., pl. orfani; adj. f., s. f. orfană, pl. orfane

orfan adj. m., pl. orfani; f. sg. orfană, pl. orfane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORFAN adj., s. (înv. și reg.) sărac, sărman, (Maram. și prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)

ORFAN adj., s. (înv. și reg.) sărac, sărman, (Maram. și prin vestul Transilv.) sărăndic, (înv.) orfelin. (Copil ~.)

PĂRUL-ORFANEI s. v. părul-fetei.

părul-orfanei s. v. PĂRUL-FETEI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orfan (orfană), adj. – Copil fără (unul din) părinți. – Var. (înv.) și mr. oarfăn. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) var. și mr. din lat. *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), cf. it. orfano, v. fr. orfene, cat. orfe, port. orfăo. – Der. orfană, s. f. (fată fără părinți); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), s. n. (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, sec. XVII, înv.; orfelinat, s. n. (casă de orfani), din fr. orphelinat.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lăsa orfan (pe cineva) expr. (intl.) a omorî (pe cineva), a ucide (pe cineva).

Intrare: orfan (adj.)
orfan1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfan
  • orfanul
  • orfanu‑
  • orfană
  • orfana
plural
  • orfani
  • orfanii
  • orfane
  • orfanele
genitiv-dativ singular
  • orfan
  • orfanului
  • orfane
  • orfanei
plural
  • orfani
  • orfanilor
  • orfane
  • orfanelor
vocativ singular — —
plural — —
urfan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: orfan (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orfan
  • orfanul
  • orfanu‑
plural
  • orfani
  • orfanii
genitiv-dativ singular
  • orfan
  • orfanului
plural
  • orfani
  • orfanilor
vocativ singular
  • orfanule
  • orfane
plural
  • orfanilor
Intrare: părul-orfanei
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular —
  • părul-orfanei
plural — —
genitiv-dativ singular —
  • părului-orfanei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orfan, orfanisubstantiv masculin
orfan, orfanăadjectiv
orfană, orfanesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sărman
    • format_quote Pe unicul copil – Petre – rămas orfan, îl luă sub ocrotire amiralul. BART, E. 321. DLRLC
    • format_quote Din cea mai fragedă a mea copilărie eu am rămas orfan și lipsit de povățuirile și de dezmierdările părintești. ALECSANDRI, O. P. 14. DLRLC
    • format_quote Împărțeau bucățica de pîne cu orfanii, cu văduvele și cu alți nevoieși. CREANGĂ, A. 152. DLRLC
    • 1.1. Lipsit de ceva. DEX '09 DEX '98
etimologie:

părul-orfaneisubstantiv masculin articulat

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.