16 definiții pentru ordie
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. [Acc. și: ordie] – Din bg., sb. ordija.
ordie sf [At: NECULCE, L. 242 / V: (reg) ho~, ~de, ur~[1] / A și: ordie / Pl: ~ii / E: bg ордия, srb ordija] (Înv) 1-2 Oaste (de turci sau) de tătari. 3 Tabără militară. 4 Hoardă. 5 Mulțime de oameni Si: (pop) gloată, (reg) droaie. corectat(ă)
- Prima și a 3-a variantă, fără accent în original — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORDIE, ordii, s. f. (Învechit și arhaizant) Hoardă; oaste turcească. Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. Chiajna, în fruntea oștirei sale, apucă drumul înapoi către București, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năprasnicei sale ordii. ODOBESCU, S. A. 123. Vlad urmind oștii cei mare Turcești, ordiilor despărțite Neașteptat înainte le sare. BUDAI-DELEANU, Ț. 175. – Accentuat și: ordie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORDIE ~i f. înv. 1) Oaste turcească sau tătară. 2) Mulțime neorganizată de oameni; gloată; buluc. /<bulg., sb. ordija
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORDIE s. f. (Mold., ȚR) Oaste (de turci sau de tătari). A: Ordea turcilor încă nu-i strînsă să fie așădzată la un loc. NECULCE. S-au pus ordia din sus de mori, lîngă cetățuia Elenei. IM 1754, 141v; cf. IM 1754. 69r, 75v, 141r; M. COSTIN; NECULCE. B: Cară și salahori cu bani ... la ordie le-au trimis. R. GRECEANU; cf. IM 1730, 14v, 106v, 199v, 200r. Variante: orde (NECULCE), urdie (M. COSTIN, NECULCE). Etimologie: bg. ordija. Cf. ș i r a g (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ordie (urdie) f. 1. (arhaic) tabără de oaste: atât în divan cât și la ordie OD.; 2. lagăr în genere: unde erau ordiile ciumaților GHICA. [Turc. ORDY (serb. ORDĬIA, oștire)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hordie sf vz ordie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orde sf vz ordie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORDE s. f. v. ordie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!ordie (înv.) s. f., art. ordia, g.-d. art. ordiei; pl. ordii, art. ordiile (desp. -di-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!ordie (-di-e)/ordie (înv.) s. f., art. ordia (-di-a)/ordia, g.-d. art. ordiei/ordiei; pl. ordii/ordii, art. ordiile (-di-i-)/ordiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ordie s. f. (sil. -di-e), art. ordia (sil. -di-a), g.-d. art. ordiei; pl. ordii, art. ordiile (sil. -di-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORDIE s. v. armată, hoardă, oaste, oștire, putere, trupe.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ordie s. v. ARMATĂ. HOARDĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ordie (ordii), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: or-di-e
- pronunție: ordie, ordie
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ordie, ordiisubstantiv feminin
- 1. Oaste (turcească sau tătară); tabără militară. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. DLRLC
- Chiajna, în fruntea oștirei sale, apucă drumul înapoi către București, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năprasnicei sale ordii. ODOBESCU, S. A. 123. DLRLC
- Vlad urmînd oștii cei mare Turcești, ordiilor despărțite Neașteptat înainte le sare. BUDAI-DELEANU, Ț. 175. DLRLC
-
etimologie:
- ordija DEX '09 DEX '98 NODEX