16 definiții pentru ordie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. [Acc. și: ordie] – Din bg., sb. ordija.

ordie sf [At: NECULCE, L. 242 / V: (reg) ho~, ~de, ur~[1] / A și: ordie / Pl: ~ii / E: bg ордия, srb ordija] (Înv) 1-2 Oaste (de turci sau) de tătari. 3 Tabără militară. 4 Hoardă. 5 Mulțime de oameni Si: (pop) gloată, (reg) droaie. corectat(ă)

  1. Prima și a 3-a variantă, fără accent în original — LauraGellner

ORDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija.

ORDIE, ordii, s. f. (Învechit și arhaizant) Hoardă; oaste turcească. Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. Chiajna, în fruntea oștirei sale, apucă drumul înapoi către București, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năprasnicei sale ordii. ODOBESCU, S. A. 123. Vlad urmind oștii cei mare Turcești, ordiilor despărțite Neașteptat înainte le sare. BUDAI-DELEANU, Ț. 175. – Accentuat și: ordie.

ORDIE ~i f. înv. 1) Oaste turcească sau tătară. 2) Mulțime neorganizată de oameni; gloată; buluc. /<bulg., sb. ordija

ORDIE s. f. (Mold., ȚR) Oaste (de turci sau de tătari). A: Ordea turcilor încă nu-i strînsă să fie așădzată la un loc. NECULCE. S-au pus ordia din sus de mori, lîngă cetățuia Elenei. IM 1754, 141v; cf. IM 1754. 69r, 75v, 141r; M. COSTIN; NECULCE. B: Cară și salahori cu bani ... la ordie le-au trimis. R. GRECEANU; cf. IM 1730, 14v, 106v, 199v, 200r. Variante: orde (NECULCE), urdie (M. COSTIN, NECULCE). Etimologie: bg. ordija. Cf. ș i r a g (2).

ordie (urdie) f. 1. (arhaic) tabără de oaste: atât în divan cât și la ordie OD.; 2. lagăr în genere: unde erau ordiile ciumaților GHICA. [Turc. ORDY (serb. ORDĬIA, oștire)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ordie (înv.) s. f., art. ordia, g.-d. art. ordiei; pl. ordii, art. ordiile (desp. -di-i-)

!ordie (-di-e)/ordie (înv.) s. f., art. ordia (-di-a)/ordia, g.-d. art. ordiei/ordiei; pl. ordii/ordii, art. ordiile (-di-i-)/ordiile

ordie s. f. (sil. -di-e), art. ordia (sil. -di-a), g.-d. art. ordiei; pl. ordii, art. ordiile (sil. -di-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ORDIE s. v. armată, hoardă, oaste, oștire, putere, trupe.

ordie s. v. ARMATĂ. HOARDĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ordie (ordii), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv.

Intrare: ordie
  • silabație: or-di-e info
  • pronunție: ordie, ordie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ordie
  • ordia
plural
  • ordii
  • ordiile
genitiv-dativ singular
  • ordii
  • ordiei
plural
  • ordii
  • ordiilor
vocativ singular
plural
hordie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
orde
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ordie, ordiisubstantiv feminin

  • 1. învechit Oaste (turcească sau tătară); tabără militară. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. DLRLC
    • format_quote Chiajna, în fruntea oștirei sale, apucă drumul înapoi către București, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năprasnicei sale ordii. ODOBESCU, S. A. 123. DLRLC
    • format_quote Vlad urmînd oștii cei mare Turcești, ordiilor despărțite Neașteptat înainte le sare. BUDAI-DELEANU, Ț. 175. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.