2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORCAN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.

ORCAN, orcane, s. n. 1. (Met.) Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. 2. (Înv.) Uragan. – Din germ. Orkan.

orcan smn [At: AR (1829), 681/13 / Pl: ~e și (rar) ~uri, ~i / E: ger Orkan] (Asr) Uragan.

ORCAN, orcane, s. n. (Învechit și arhaizant) Uragan. Văzduhul se cutremură ca la suflarea orcanului. SADOVEANU, O. I 106. Auzul îi urlă ca un orcan. DELAVRANCEA, S. 28. Orcanul însuși stă domol Și-n ginduri dulci se pierde. COȘBUC, P. I 65. ◊ Fig. Mă topesc tainic, însă mereu De ale patimilor orcane. EMINESCU, O. I 26.

ORCAN s. n. (met.) ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. (< germ. Orkan)

orcan n. uragan; fig. ale patimilor orcane EM.

Orcan m. al doilea Sultan al Turcilor, urmă (1326) tatălui său Osman I; el își întinse domnia până la porțile Constantinopolii și muri în 1360.

organ3[1] sn vz orcan

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

orcan (ciclon) s. n., pl. orcane

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

orcan (-ni), s. n. – Uragan. Germ. Orkan (Candrea; Scriban). Termen literar, fără uz curent.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORCAN, (16 B III 297; Aș Br 17) n. turc.; Urcan, S., ard., act.

Intrare: Orcan
Orcan nume propriu
nume propriu (I3)
  • Orcan
Intrare: orcan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orcan
  • orcanul
  • orcanu‑
plural
  • orcane
  • orcanele
genitiv-dativ singular
  • orcan
  • orcanului
plural
  • orcane
  • orcanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orcan, orcanesubstantiv neutru

  • 1. meteorologie Ciclon tropical care se manifestă în sudul Asiei. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. învechit Uragan. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: uragan
    • format_quote Văzduhul se cutremură ca la suflarea orcanului. SADOVEANU, O. I 106. DLRLC
    • format_quote Auzul îi urlă ca un orcan. DELAVRANCEA, S. 28. DLRLC
    • format_quote Orcanul însuși stă domol Și-n gînduri dulci se pierde. COȘBUC, P. I 65. DLRLC
    • format_quote figurat Mă topesc tainic, însă mereu De ale patimilor orcane. EMINESCU, O. I 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.