2 definiții pentru orbitografie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBITOGRAFÍE s. f. 1. tehnica înregistrării traiectoriei sateliților artificiali. 2. metodă radiologică pentru diagnosticul neoformațiilor intraorbitale. (< fr. orbitographie)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORBITO- „orbită, orbital”. ◊ L. orbita „linie circulară, orbită” > fr. orbito-, germ. id., engl. id. > rom. orbito-.~grafie (v. -grafie), s. f., metodă radiologică utilizată pentru diagnosticul neoformațiilor intraorbitale; ~ide (v. -id), s. n. pl., foraminifere perforate, de talie mare, cu țest biconvex, din senonianul superior; ~lite (v. -lit1), s. n. pl., foraminifere din familia peneroplidelor, cu țest neperforat discoidal, cu camere dezvoltate inițial în spirală; ~steg (v. -steg), s. n., carapace de formă lenticulară, specifică unor foraminifere.

Intrare: orbitografie
orbitografie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbitografie
  • orbitografia
plural
  • orbitografii
  • orbitografiile
genitiv-dativ singular
  • orbitografii
  • orbitografiei
plural
  • orbitografii
  • orbitografiilor
vocativ singular
plural