3 definiții pentru orbiciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
orbiciune[1] sf [At: CORESI, L. 261/2 / Pl: ~ni / E: orbi + -ciune] 1-2 (Înv) Orbire (1-2). modificată
- În original, greșit tipărit: obiciune — LauraGellner
orbicĭúne f. (d. orbit, orbesc). Vechĭ. Orbire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
orbiciune s.f. (înv.) orbie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: orbiciune
orbiciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |