2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBÉSC, -EÁSCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.

orbesc, ~ească a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ești / E: orb2 + -esc] 1 (Rar) De orb2 (1). 2 (Fig ) Care se manifestă irațional. 3 Exagerat. 4 (Reg; îs) Coș ~ Coș de nuiele fără fund.

ORBÉSC, ORBEÁSCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.

ORBÉSC, -EÁSCĂ, orbești, adj. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește; nesocotit, orb3. Afecțiune orbească. încredere orbească.Fig. ◊ Exagerat, exorbitant. Luase iar bani cu procente orbești. CARAGIALE, N. S. 28.

ORBÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru orbi; propriu orbilor. 2) fig. (despre manifestările oamenilor) Care se produce fără participarea activă a rațiunii; mecanic; mașinal; Supunere ~ească. /orb + suf. ~esc

orbésc v. tr. (d. orb). Fac orb: împăratu Vasile Bulgaroctonu pus să se orbească 80,000 de Bulgarĭ. Fac să nu vadă bine: era o lumină de te orbea. Fig. Furia-l orbise. V. intr. Devin orb: Milton a orbit la bătrîneță.

ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii din cauza unei lumini intense. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să nu mai judece obiectiv, să-și piardă rațiunea, clarviziunea. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2.

orbi [At: CORESI, EV. 468 / V: (îvr) ur~ / Pzi: ~besc / E: orb2] 1 vi A deveni orb2 (1). 2 vt A face pe cineva să-și piardă vederea Si: (îvr) a orbici. 3 vt A scoate cuiva ochii. 4 (Pop; îe) Nici cât (sau măcar) să ~bești un șoarece (chior) Foarte puțin. 5 (Îae) Deloc. 6 vt (D. lumină sau d. obiecte strălucitoare) A tulbura vederea. 7 vt (Pan) A acoperi. 8 vt (Pan) A înăbuși. 9 vt (Fig) A face pe cineva să-și piardă rațiunea Si: a zăpăci. 10 vt (Fig) A împiedica pe cineva să judece obiectiv. 11 vt (Fig) A înșela. 12 vt A uimi.

ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2.

ORBÍ, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb, a-și pierde vederea. Dă-mi-i mie ochii negri. Căci de noaptea lor cea dulce vecinie n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii. EMINESCU, O. I 155. ◊ (În metafore și comparații) Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire. EMINESCU, O. IV 134. 2. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă vederea, a scoate (cuiva) ochii. Îi dete cu frigarea peste ochi de orbi. ISPIRESCU, L. 340. Doamnele care ar voi să mă orbească m-ar nenoroci foarte mult, condamnindu-mă astfel a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. ♦ (Prin exagerare, despre lumină sau despre un obiect strălucitor) A tulbura vederea, a lua ochii. Roșii fulgere sclipesc, Săbii, săbii mă orbesc. MACEDONSKI, O. I 275. Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede. EMINESCU, O. IV 131. 3. Tranz. Fig. A face (pe cineva) să-și piardă rațiunea, a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile clar, a-l face să nu mai judece obiectiv. V. zăpăci. Iubirea nu mă poate orbi. REBREANU, R. I 123. Groaznic orbește ura pe oameni. ODOBESCU, S. III 103. Te-a fi orbit vestea cea mare. ALECSANDRI, T. I 273. ♦ A înșela (pe cineva), a arunca praf în ochii cuiva. Ai văzut ce rău îi venea pălăria?... Pe cine crede că orbește cînd se laudă că a cumpărat-o de la «Papagal» și a dat pe dînsa cincisprezece franci? BASSARABESCU, V. 9.

A ORBÍ orbésc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acțiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acțiunea unor factori frapanți. /Din orb

orbì v. 1. a face orb; 2. a lua ochii: o lumină ce te orbește; 3. fig. a scoate din minți: să nu te orbească laudele; 4. a pierde vederea, a deveni orb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orbésc (rar) adj. m., f. orbeáscă; pl. m. și f. orbéști

orbésc adj. m., f. orbeáscă; pl. m. și f. orbéști

orbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 să orbeáscă

orbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbésc, imperf. 3 sg. orbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. orbeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORBÍ vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.)

ORBI vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina m-a ~.)

Intrare: orbesc
orbesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbesc
  • orbescul
  • orbescu‑
  • orbească
  • orbeasca
plural
  • orbești
  • orbeștii
  • orbești
  • orbeștile
genitiv-dativ singular
  • orbesc
  • orbescului
  • orbești
  • orbeștii
plural
  • orbești
  • orbeștilor
  • orbești
  • orbeștilor
vocativ singular
plural
Intrare: orbi (vb.)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbi
  • orbire
  • orbit
  • orbitu‑
  • orbind
  • orbindu‑
singular plural
  • orbește
  • orbiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbesc
(să)
  • orbesc
  • orbeam
  • orbii
  • orbisem
a II-a (tu)
  • orbești
(să)
  • orbești
  • orbeai
  • orbiși
  • orbiseși
a III-a (el, ea)
  • orbește
(să)
  • orbească
  • orbea
  • orbi
  • orbise
plural I (noi)
  • orbim
(să)
  • orbim
  • orbeam
  • orbirăm
  • orbiserăm
  • orbisem
a II-a (voi)
  • orbiți
(să)
  • orbiți
  • orbeați
  • orbirăți
  • orbiserăți
  • orbiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbesc
(să)
  • orbească
  • orbeau
  • orbi
  • orbiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orbesc

etimologie:

  • Orb + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98

orbi (vb.)

  • 1. intranzitiv A deveni orb, a-și pierde vederea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Dă-mi-i mie ochii negri... Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii. EMINESCU, O. I 155.
      surse: DLRLC
    • metaforic Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire. EMINESCU, O. IV 134.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Îi dete cu frigarea peste ochi de orbi. ISPIRESCU, L. 340.
        surse: DLRLC
      • Doamnele care ar voi să mă orbească m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă astfel a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin.
        surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: deloc
    • 1.2. tranzitiv A tulbura vederea, a lua ochii din cauza unei lumini intense.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Roșii fulgere sclipesc, Săbii, săbii mă orbesc. MACEDONSKI, O. I 275.
        surse: DLRLC
      • Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede. EMINESCU, O. IV 131.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face pe cineva să nu mai judece obiectiv, să-și piardă rațiunea, clarviziunea.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Iubirea nu mă poate orbi. REBREANU, R. I 123.
      surse: DLRLC
    • Groaznic orbește ura pe oameni. ODOBESCU, S. III 103.
      surse: DLRLC
    • Te-a fi orbit vestea cea mare. ALECSANDRI, T. I 273.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A înșela, a amăgi pe cineva.
      exemple
      • Ai văzut ce rău îi venea pălăria?... Pe cine crede că orbește cînd se laudă că a cumpărat-o de la «Papagal» și a dat pe dînsa cincisprezece franci? BASSARABESCU, V. 9.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • orb
    surse: DEX '09 DEX '98