2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORBESC, -EASCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.
orbesc, ~ească a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ești / E: orb2 + -esc] 1 (Rar) De orb2 (1). 2 (Fig ) Care se manifestă irațional. 3 Exagerat. 4 (Reg; îs) Coș ~ Coș de nuiele fără fund.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORBESC, ORBEASCĂ, orbești, adj. 1. Care aparține orbului2, de orb2. 2. Fig. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, nechibzuit, nesocotit, fără discernământ, lipsit de rațiune; necugetat. ♦ Peste măsură de mare; exagerat, exorbitant. – Orb2 + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ORBESC, -EASCĂ, orbești, adj. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește; nesocotit, orb3. Afecțiune orbească. încredere orbească. ♦ Fig. ◊ Exagerat, exorbitant. Luase iar bani cu procente orbești. CARAGIALE, N. S. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORBESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru orbi; propriu orbilor. 2) fig. (despre manifestările oamenilor) Care se produce fără participarea activă a rațiunii; mecanic; mașinal; Supunere ~ească. /orb + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orbésc v. tr. (d. orb). Fac orb: împăratu Vasile Bulgaroctonu pus să se orbească 80,000 de Bulgarĭ. Fac să nu vadă bine: era o lumină de te orbea. Fig. Furia-l orbise. V. intr. Devin orb: Milton a orbit la bătrîneță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORBI, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii din cauza unei lumini intense. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să nu mai judece obiectiv, să-și piardă rațiunea, clarviziunea. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orbi [At: CORESI, EV. 468 / V: (îvr) ur~ / Pzi: ~besc / E: orb2] 1 vi A deveni orb2 (1). 2 vt A face pe cineva să-și piardă vederea Si: (îvr) a orbici. 3 vt A scoate cuiva ochii. 4 (Pop; îe) Nici cât (sau măcar) să ~bești un șoarece (chior) Foarte puțin. 5 (Îae) Deloc. 6 vt (D. lumină sau d. obiecte strălucitoare) A tulbura vederea. 7 vt (Pan) A acoperi. 8 vt (Pan) A înăbuși. 9 vt (Fig) A face pe cineva să-și piardă rațiunea Si: a zăpăci. 10 vt (Fig) A împiedica pe cineva să judece obiectiv. 11 vt (Fig) A înșela. 12 vt A uimi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urbi v vz orbi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORBI, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb2, a-și pierde vederea. ♦ Tranz. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. ◊ Expr. (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin; deloc. ♦ Tranz. A tulbura vederea, a lua ochii. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă rațiunea, clarviziunea, a-l face să nu mai judece obiectiv. ♦ A înșela, a amăgi pe cineva, a minți. – Din orb2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
ORBI, orbesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni orb, a-și pierde vederea. Dă-mi-i mie ochii negri. Căci de noaptea lor cea dulce vecinie n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii. EMINESCU, O. I 155. ◊ (În metafore și comparații) Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire. EMINESCU, O. IV 134. 2. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă vederea, a scoate (cuiva) ochii. Îi dete cu frigarea peste ochi de orbi. ISPIRESCU, L. 340. Doamnele care ar voi să mă orbească m-ar nenoroci foarte mult, condamnindu-mă astfel a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. ♦ (Prin exagerare, despre lumină sau despre un obiect strălucitor) A tulbura vederea, a lua ochii. Roșii fulgere sclipesc, Săbii, săbii mă orbesc. MACEDONSKI, O. I 275. Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede. EMINESCU, O. IV 131. 3. Tranz. Fig. A face (pe cineva) să-și piardă rațiunea, a împiedica (pe cineva) să vadă lucrurile clar, a-l face să nu mai judece obiectiv. V. zăpăci. Iubirea nu mă poate orbi. REBREANU, R. I 123. Groaznic orbește ura pe oameni. ODOBESCU, S. III 103. Te-a fi orbit vestea cea mare. ALECSANDRI, T. I 273. ♦ A înșela (pe cineva), a arunca praf în ochii cuiva. Ai văzut ce rău îi venea pălăria?... Pe cine crede că orbește cînd se laudă că a cumpărat-o de la «Papagal» și a dat pe dînsa cincisprezece franci? BASSARABESCU, V. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ORBI orbesc 1. intranz. A deveni orb; a pierde vederea. 2. tranz. 1) A face să devină orb; a face să piardă vederea. 2) (persoane) A supune acțiunii unei lumini puternice. 3) fig. A face să piardă clarviziunea sub acțiunea unor factori frapanți. /Din orb
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orbì v. 1. a face orb; 2. a lua ochii: o lumină ce te orbește; 3. fig. a scoate din minți: să nu te orbească laudele; 4. a pierde vederea, a deveni orb.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orbesc (rar) adj. m., f. orbească; pl. m. și f. orbești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbesc (rar) adj. m., f. orbească; pl. m. și f. orbești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbesc adj. m., f. orbească; pl. m. și f. orbești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbesc, 3 sg. orbește, imperf. 1 orbeam; conj. prez. 1 sg. să orbesc, 3 să orbească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbesc, imperf. 3 sg. orbea; conj. prez. 3 să orbească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. orbesc, imperf. 3 sg. orbea; conj. prez. 3 sg. și pl. orbească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORBI vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina puternică m-a ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORBI vb. (pop.) a chiorî, (înv.) a (se) întuneca. (Lumina m-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A orbi ≠ a vedea
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
orbesc, orbeascăadjectiv
- 2. (Despre acțiuni și sentimente) Care se manifestă orbește, fără discernământ, lipsit de rațiune. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nechibzuit necugetat nesocotit orb
- Afecțiune orbească. încredere orbească. DLRLC
- 2.1. Peste măsură de mare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: exagerat exorbitant
- Luase iar bani cu procente orbești. CARAGIALE, N. S. 28. DLRLC
-
-
etimologie:
- Orb + sufix -esc. DEX '09 DEX '98
orbi, orbescverb
- 1. A deveni orb, a-și pierde vederea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Dă-mi-i mie ochii negri... Căci de noaptea lor cea dulce vecinic n-o să mă mai saturi, Aș orbi privind într-înșii. EMINESCU, O. I 155. DLRLC
- Soarele orbește-n ceruri de a armelor lucire. EMINESCU, O. IV 134. DLRLC
- 1.1. A face pe cineva să-și piardă vederea; a scoate cuiva ochii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi dete cu frigarea peste ochi de orbi. ISPIRESCU, L. 340. DLRLC
- Doamnele care ar voi să mă orbească m-ar nenoroci foarte mult, condamnîndu-mă astfel a nu mai putea admira grațiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. DLRLC
- (Nici cât sau măcar) să orbești un șoarece = foarte puțin. DEX '09 DEX '98sinonime: deloc
-
- 1.2. A tulbura vederea, a lua ochii din cauza unei lumini intense. DEX '09 DLRLC
- Roșii fulgere sclipesc, Săbii, săbii mă orbesc. MACEDONSKI, O. I 275. DLRLC
- Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede. EMINESCU, O. IV 131. DLRLC
-
-
- 2. A face pe cineva să nu mai judece obiectiv, să-și piardă rațiunea, clarviziunea. DEX '09 DLRLC
- Iubirea nu mă poate orbi. REBREANU, R. I 123. DLRLC
- Groaznic orbește ura pe oameni. ODOBESCU, S. III 103. DLRLC
- Te-a fi orbit vestea cea mare. ALECSANDRI, T. I 273. DLRLC
-
- Ai văzut ce rău îi venea pălăria?... Pe cine crede că orbește cînd se laudă că a cumpărat-o de la «Papagal» și a dat pe dînsa cincisprezece franci? BASSARABESCU, V. 9. DLRLC
-
-
etimologie:
- orb DEX '09 DEX '98