4 intrări
30 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORBETE s. m. v. orbeț.
ORBETE s. m. v. orbeț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
orbete1 sm vz orbeț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORBETE 2, orbeți, s. m. Mamifer din familia rozătoarelor, asemănător cu cîrtița, care trăiește sub pămînt și se hrănește cu rădăcini (Spalax hungaricus); țîncul-pămîntului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORBETE1 s. m. v. orbeț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORBETE ~ m. Mamifer rozător subteran asemănător cu cârtița; țâncul-pământului. /orb + suf. ~et
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORBEȚ, -EAȚĂ, orbeți, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb2). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care se hrănește mai ales cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbete s. m.] – Orb2 + suf. -eț.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orbeț, ~eață [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 36 / V: (reg) ~ete, urbete sm / Pl: ~i, ~e / E: orb2 + -eț] 1-4 smf, a (Îvp) (Ființă) care nu vede (bine) Si: orb2 (1). 5-8 smf, a Cerșetor (orb). 9-10 smf, a (Pex) (Om) sărăntoc. 11 sm (Pfm; îe) A se bate ca ~ii A se bate cu furie. 12-13 smf, a (Persoană) fără căpătâi Si: secătură, ticălos. 14 sm (Șîc ~etele pământului) Specie de mamifer rozător, caracterizat prin ochii ascunși sub piele, prin lipsa pavilionului urechii și prin incisivii și ghearele mari, care duce o viață subterană Si: (reg) cățelul-pământului, grivan, porcuț, țâncul-pământului (Spalax microphtalmus). 15 sm (Reg) Cârtiță. 16[1] sm (Reg) Șarpe-orb. corectat(ă)
- În original, greșit numerotat: 12 — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urbete sm vz orbete
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORBEȚ, ORBEAȚĂ, orbeți, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Ființă) care nu vede bine sau nu vede deloc; p. ext. cerșetor (orb2). ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. 2. S. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care trăiește sub pământ și se hrănește cu rădăcini; cățelul-pământului (Spalax microphtalmus). [Var.: orbete s. m.] – Orb + suf. -eț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ORBEȚ, -EAȚĂ, orbeți, -e, s. m. și f. Persoană oarbă; p. ext. cerșetor (orb). Pururea să fie ca orbeții, dus de mînă. DAVILA, V. V. 78. O-ntreagă ciurdă de-orbeți și de lelițe. MACEDONSKI, O. I 42. Se ceartă ca niște orbeți. SLAVICI, O. II 119. ◊ Expr. A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău. Se bătură ca orbeții vreo jumătate de ceas, sfîșiindu-și cămășile. REBREANU, I. 94. ◊ (Adjectival) Orb. Cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși, ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. – Variantă: orbete (GALAN, B. I 168, PAS, Z. I 153) s. m.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORBEȚ ~eață (~eți, ~ețe) m. și f. 1) Ființă care nu vede (bine sau deloc). ◊ A se bate ca ~eții a se bate tare, lovind unde se nimerește. 2) rar Cerșetor orb. /orb + suf. ~eț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orbeț a. și m. cam orb. ║ m. Mold. Zool. cârtiță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orbéț și orbéte m. (d. orb, de unde s’a făcut orbete, din al căruĭ plural s’a făcut orbeț). Vest. Om orb, maĭ ales cerșitor. Orbete, cîrtiță. A se bate ca orbețiĭ, ca orbiĭ, lovind orĭ-unde. Și adj. fem. eață: cîrtițele orbețe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orbete (animal) s. m., pl. orbeți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbete (animal) s. m., pl. orbeți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbete (zool.) s. m., pl. orbeți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orbeț adj. m., s. m., pl. orbeți; adj. f., s. f. orbeață, pl. orbețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbeț adj. m., s. m., pl. orbeți; adj. f., s. f. orbeață, pl. orbețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbeț adj. m., (persoană) s. m., pl. orbeți; f. sg. orbeață, pl. orbețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORBETE s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORBETE s. (ZOOL.; Spalax microphthalmus) (pop.) cățelul-pământului, (reg.) grivan, porcuț, șuiță, tocăniță, țâncul-pământului, (Munt. și Transilv.) sobol, șomâc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORBETE s. (ZOOL.; Spalax microphthalmus) (pop.) cățelul-pămîntului, (reg.) grivan, porcuț, șuiță, tocăniță, țîncul-pămîntului, (Munt. și Transilv.) sobol, șomîc.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orbete s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORBEȚ s. v. cârtiță, sobol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORBEȚ adj., s. v. nevăzător, orb.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orbeț s. v. CÎRTIȚĂ. SOBOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orbeț adj., s. v. NEVĂZĂTOR. ORB.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ORBÉTE (< orb) s. m. Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, cu incisivi și gheare mari (genul Spalax), reprezentat în România prin două specii, orbetele mare (S. microphthalmus) și orbetele mic (S. leucodon); (pop.) cățelul-pământului sau țâncul pământului. Se hrănește cu rădăcini, tuberculi și chiar plante verzi, producând pagube în grădinile de zarzavat. Trăiește îndeosebi în zona de stepă și silvostepă și în Pod. Transilvaniei.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a se bate ca chiorii / ca orbeții expr. a se bate violent; a se încăiera.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
orbeț, -eață, orbeți -te adj. (intl., peior.) prost, ageamiu; fraier.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A18) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
orbete, orbețisubstantiv masculin
- 1. Mamifer rozător subteran, asemănător cu cârtița, cu ochii ascunși sub piele, care se hrănește mai ales cu rădăcini (Spalax microphtalmus). DEX '09 DLRLCsinonime: cățelul-pământului țâncul-pământului
etimologie:
- Orb + sufix -eț. DEX '09
orbeață, orbețesubstantiv feminin orbeț, orbeațăadjectiv orbeț, orbețisubstantiv masculin
-
- Pururea să fie ca orbeții, dus de mînă. DAVILA, V. V. 78. DLRLC
- Se ceartă ca niște orbeți. SLAVICI, O. II 119. DLRLC
- Cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși, ba chiar șerpii, gușterii și șopîrlele, toate i se arătau lui în cale. ODOBESCU, S. III 185. DLRLC
- 1.1. Cerșetor (orb). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cerșetor
- O-ntreagă ciurdă de-orbeți și de lelițe. MACEDONSKI, O. I 42. DLRLC
-
- A se bate ca orbeții = a se încăiera aprig, a se bate rău, fără a se uita unde lovesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se bătură ca orbeții vreo jumătate de ceas, sfîșiindu-și cămășile. REBREANU, I. 94. DLRLC
-
-
etimologie:
- Orb + sufix -eț. DEX '09