2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORĂDEÁN, -Ă, orădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul Oradea. 2. Adj. Care aparține orașului Oradea sau orădenilor (1), referitor la Oradea ori la orădeni. – Oradea (n. pr.) + suf. -ean.

orădean, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~eni, ~ene / E: Oradea + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) născută și crescută în municipiul Oradea. 3-4 smf, a (Persoană) care locuiește în municipiul Oradea. 5-6 a Specific (municipiului Oradea sau) orădenilor (1). 7-8 a Referitor (la municipiul Oradea sau) la orădeni (1).

ORĂDEÁN, -Ă, orădeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Oradea. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Oradea. – Oradea (n. pr.) + suf. -ean.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

orădeán adj. m., s. m., pl. orădéni; adj. f. orădeánă, pl. orădéne

orădeán adj. m., s. m., pl. orădéni; f. sg. orădeánă, pl. orădéne

Intrare: orădeană
orădeană
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: orădean (adj.)
orădean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orădean
  • orădeanul
  • orădeanu‑
  • orădea
  • orădeana
plural
  • orădeni
  • orădenii
  • orădene
  • orădenele
genitiv-dativ singular
  • orădean
  • orădeanului
  • orădene
  • orădenei
plural
  • orădeni
  • orădenilor
  • orădene
  • orădenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orădean

  • 1. substantiv masculin Persoană originară sau locuitor din municipiul Oradea.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adjectiv Care aparține orașului Oradea sau orădenilor (1.), referitor la Oradea ori la orădeni.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: