2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.

ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator. [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*orânduitoáre (înv.) (-du-i-) s. f., g.-d. art. orânduitoárei; pl. orânduitoáre

!orânduitór (înv.) (-du-i-) s. m., pl. orânduitóri

orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORÂNDUITÓR s. v. organizator.

Intrare: orânduitoare
orânduitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orânduitoare
  • orânduitoarea
plural
  • orânduitoare
  • orânduitoarele
genitiv-dativ singular
  • orânduitoare
  • orânduitoarei
plural
  • orânduitoare
  • orânduitoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: orânduitor (adj.)
orânduitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorul
  • orânduitoru‑
  • orânduitoare
  • orânduitoarea
plural
  • orânduitori
  • orânduitorii
  • orânduitoare
  • orânduitoarele
genitiv-dativ singular
  • orânduitor
  • orânduitorului
  • orânduitoare
  • orânduitoarei
plural
  • orânduitori
  • orânduitorilor
  • orânduitoare
  • orânduitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)