OPULENT, -Ă, opulenți, -te, adj. Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

opulent, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 231 / Pl: ~nți, ~e / E: fr opulent, lat opulentus] 1 (Liv) Bogat. 2 Îmbelșugat. 3 (Fig) Voluminos.

OPULENT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livr.) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos, masiv. – Din fr. opulent, lat. opulentus.

OPULENT, -Ă, opulenți, -te, adj. (Livresc) Bogat, îmbelșugat, abundent; voluminos.

OPULENT, -Ă adj. (Liv.) Îmbelșugat, bogat, abundent. [< fr. opulent, lat. opulentus].

OPULENT, -Ă adj. îmbelșugat, bogat, abundent. (< fr. opulent, lat. opulentus)

OPULENT ~tă (~ți, ~te) 1) Care manifestă bogăție; excesiv de bogat. Regiune ~tă. Viață ~tă. 2) (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) Care se caracterizează, se impune prin amploarea formelor; caracterizat prin opulență; corpolent. Femeie ~tă. /<fr. opulent, lat. opulentus

opulent a. foarte avut sau puternic.

*opulént, -ă adj. (lat. opulentus, d. ops, pl. opes, avere, bogăție, de unde vine *co-opia, copia, abundanță, și copiosus, copios). Bogat, sumptuos, magnific: palat opulent. Adv. Cu opulență.

opulent adj. m., pl. opulenți; f. opulentă, pl. opulente

opulent adj. m., pl. opulenți; f. opulentă, pl. opulente

opulent adj. m., pl. opulenți; f. sg. opulentă, pl. opulente

OPULENT adj. v. bogat, îmbelșugat.

opulent adj. v. BOGAT. ÎMBELȘUGAT.

Opulent ≠ sărac