14 definiții pentru opulență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

opulență sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 230 / Pl: ~țe / E: fr opulence, lat opulentia] (Liv) Belșug.

OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.

OPULÉNȚĂ, opulențe, s. f. (Livr.) Bogăție, belșug, abundență. – Din fr. opulence, lat. opulentia.

OPULÉNȚĂ s. f. (Livresc) Bogăție, belșug, abundență (extremă). Fiecare nouă sfidare adîncește prăpastia dintre mizeria populației muncitoare și opulența luxuriantă a clasei stăpînitoare. LIT. ANTIMONARHICĂ 157.

OPULÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia].

OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia)

OPULÉNȚĂ ~e f. Caracter opulent. /<fr. opulence, lat. opulentia

*opulénță f., pl. e (lat. opulentia). Bogăție, sumptuozitate, magnificență: a trăi în opulență.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe

opulénță s. f., g.-d. art. opulénței; pl. opulénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OPULÉNȚĂ s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

opulență s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.

Opulență ≠ mizerie, pauperitate, penurie, pauperism

Intrare: opulență
opulență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opulență
  • opulența
plural
  • opulențe
  • opulențele
genitiv-dativ singular
  • opulențe
  • opulenței
plural
  • opulențe
  • opulențelor
vocativ singular
plural

opulență

etimologie: