4 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. ♦ Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. – Din fr. optique.

optic1, ~ă a [At: AR (1829), 2582/28 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr optique] 1-2 a Care ține (de fenomenele luminii sau) de senzațiile vizuale Si: (înv) opticesc (1-2). 3-4 a Referitor (la fenomenele luminii sau) la senzațiile vizuale Si: (înv) opticesc (3-4). 5 a Care ține de organele vizuale Si: (înv) opticesc (5). 6 a (Îs) Centru ~ Punct de pe axa unei lentile, către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 7 a (Îs) Nerv ~ Nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul nervos respectiv al creierului. 8 sf Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei și absorbției ei, cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe. 9 sf Parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiațiilor de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). 10 sf (Îs) ~ electronică Domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 11-13 a Care se folosește în optică (8-10). 14 sf (Fig) Fel de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele.

OPTIC, -Ă, optici, -ce, s. f., adj. I. 1. S. f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studierea naturii luminii, a emisiei și absorbției ei, cu fenomenele legate de propagarea și de interacțiunea ei cu diverse substanțe etc. ♦ Parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiațiilor de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). ◊ Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. Fig. Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; concepție, punct de vedere. II. Adj. 1. Care se bazează pe lumină, care ține de fenomenele luminii sau de senzațiile vizuale, privitor la astfel de fenomene și de senzații; care aparține obiectului de studiu al opticii (I 1). ◊ Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. 2. Care ține de vedere sau de organele de simț ale acesteia. ◊ Nerv optic = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul nervos respectiv din creier. – Din fr. optique.

OPTIC, -Ă, optici, -e, adj. Care se referă la fenomene ale luminii sau la senzații vizuale, care aparține unor astfel de fenomene sau senzații, care se folosește în optică. Instrument optic.Centru optic = punct de pe axa unei lentile, către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără a-și schimba direcția.

OPTICĂ s. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul luminii sau al fenomenelor luminoase și vizuale. ♦ Parte a fizicii care se ocupă cu studiul radiațiilor de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). 2. Fig. Felul de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele. Morala lui, optica lui, estetica lui erau iremediabil jignite. CAMIL PETRESCU, O. II 566.

OPTIC, -Ă adj. Referitor la vedere, de vedere; în legătură cu optica. ♦ Centru optic = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată. [< fr. optique, cf. lat. opticus].

OPTICĂ s.f. 1. Ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. 2. (Fig.) Aspect particular al unei idei; punct de vedere, concepție. [Cf. lat. optica, germ. Optik, fr. optique].

OPTIC, -Ă I. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică; o centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. ◊ (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. ♦ ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. 2. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie. (< fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)

creion optic s. n. Accesoriu periferic al unui computer care îndeplinește, în mare, funcțiile mouse-ului, dar, datorită formei de creion, o face cu o mult mai mare precizie ◊ „Vând computer Thompson, creion optic, casetofon inclus [...]” R.l. 10 IX 92 p. 6 (după engl. optical pencil)

OPTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de vedere; propriu vederii. ◊ Nerv ~ nerv care transmite percepțiile vizuale de la ochi la centrul corespunzător din creier. 2) Care ține de optică; propriu opticii. Aparat ~. /<fr. optique, lat. opticus

OPTICĂ f. 1) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul luminii și a particularităților acesteia. 2) Totalitate a aparatelor și a instrumentelor a căror funcționare este bazată pe legile reflecției și refracției luminii. 3) fig. Mod de interpretare a faptelor și fenomenelor. /<fr. optique, lat. optice

optică f. 1. partea fizicei ce tratează despre lumină și despre legile vederii; 2. perspectivă, aspectul obiectelor văzute la distanță; 3. fig. percepțiune intelectuală a lucrurilor: le vedea toate sub o optică falsă.

*óptic, -ă adj. (vgr. optikós, lat. ópticus, rudă cu Cicl-op, mi-op. V. ochĭ). Relativ la viziune saŭ la ochĭ: iluziune optică, nerv optic. Unghĭ optic saŭ de viziune, unghĭ care-șĭ are vîrfu la ochĭu observatoruluĭ și ale căruĭ laturĭ trec pin capetele uneĭ liniĭ închipuite. S. m. și f. Persoană pricepută în optică. Fabricant saŭ vînzător de instrumente optice (optician). S. f. Acea parte a fiziciĭ care tratează despre legile luminiĭ și viziuniĭ. Perspectivă, aspectu obĭectelor văzute de la distanță: iluziune de optică. Carte care tratează despre lumină și văz: optica luĭ Newton. Adv. În mod optic, din punctu de vedere optic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

optic adj. m., pl. optici; f. optică, pl. optice

optică s. f., g.-d. art. opticii

optic adj. m., pl. optici; f. optică, pl. optice

optică s. f., g.-d. art. opticii

optic adj. m., pl. optici; f. sg. optică, pl. optice

optică s. f., g.-d. art. opticii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZOMER OPTIC s. v. antipod optic.

OPTICĂ s. v. mentalitate, psihologie.

ANTIPOD OPTIC s. (CHIM.) izomer optic.

IZOMER OPTIC s. (CHIM.) antipod optic.

optică s. v. MENTALITATE. PSIHOLOGIE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÓPTIC, -Ă (< fr.; {s} gr. optikos „relativ la vedere”) adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv o. = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centru respectiv din creier. 2. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (II, 1). ◊ Drum o. v. drum. Iluzie o. v. iluzie.Optic-activ = (despre substanțe) care prezintă activitate optică. V. activitate. II S. f. 1. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia radiațiile electromagnetice din domeniul ultraviolet (inclusiv razele Röntgen moi) și cel infraroșu până la undele radio milimetrice, precum și metodele de măsurare a mărimilor care le caracterizează, construcția și funcționarea instrumentelor bazate pe lumină etc. Cuprinde: o. geometrică (studiază propagarea razelor luminoase și proiectarea geometrică a instrumentelor optice); o. fizică (studiază natura ondulatorie și fotonică a luminii, fotometria etc.); o. acustică (studiază proprietățile optice ale substanțelor la aplicarea undelor sonore); o. neliniară (se ocupă cu propagarea undelor electromagnetice de putere mare, ca de ex. fasciculele laser, în mediile solide, lichide și gazoase). Optica fibrelor (studiază propagarea luminii și transmiterea informației prin ghiduri de lumină); metodele ei se folosesc în telecomunicația optică la aparatele medicale (iluminarea rinofaringelui, stomacului ș.a.), la filmarea cu viteze mari, în fizica nucleară, fototelegrafie, telemetrie, tehnica de calcul, acustica ș.a. O. integrală (studiază sistemele optice miniaturale cu conductoare de lumină peliculare având grosimi de ordinul lungimii de undă a luminii). O. neutronică (studiază interacțiunea neutronilor lenți cu substanța în condiții în care proprietățile ondulatorii ale neutronilor ca difracția, polarizarea ș.a. se manifestă destul de pronunțat). ◊ O. electronică = capitol al electromagnetismului care studiază mișcarea fasciculelor de particule încărcate cu sarcini electrice (ex. electroni) în câmpuri electrice sau magnetice, care determină focalizarea lor și și obținerea unor imagini electronice. 2. Aspect special pe care îl ia un obiect văzut la distanță dintr-un punct determinat. 3. Fig. Mod, fel de a vedea și de a interpreta lucrurile, fenomenele; concepție, punct de vedere.

Lithops optica (Marl.) N. E. Br. Specie cu flori albe. Corpuri mici (cca 2,5-3,5 cm înalte), gri, cu crestătură adîncă.

Intrare: optica
termen biologic (I2)
  • optica
Intrare: Lithops optica
compus
  • Lithops optica
Intrare: optic (adj.)
optic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optic
  • opticul
  • opticu‑
  • optică
  • optica
plural
  • optici
  • opticii
  • optice
  • opticele
genitiv-dativ singular
  • optic
  • opticului
  • optice
  • opticei
plural
  • optici
  • opticilor
  • optice
  • opticelor
vocativ singular
plural
Intrare: optică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • optică
  • optica
plural
genitiv-dativ singular
  • optici
  • opticii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

optic, opticăadjectiv

  • 1. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Instrument optic. DLRLC
    • 1.1. Centru optic = punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale ei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Substanță optic activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar. MDN '00
  • 2. Care se referă la ochi, la vedere. DEX '09 MDN '00
    • 2.1. Nerv optic = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier. DEX '09 MDN '00
etimologie:

opticăsubstantiv feminin

  • 1. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia etc. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Parte a fizicii care studiază radiațiile de aceeași natură cu lumina (radiații infraroșii, ultraviolete etc.). DEX '09 DLRLC
      • 1.1.1. Optică electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic. DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. figurat Fel, mod de a vedea și de a interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Morala lui, optica lui, estetica lui erau iremediabil jignite. CAMIL PETRESCU, O. II 566. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.