2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oprăvit, ~ă a [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 15 / Pl: ~iți, ~e / E: oprăvi2] (Ban) Alungat.

oprăvi1 [At: (a. 1600) DOC., ap. DHLR II, 519 / V: (înv; css) ~vui / Pzi: ~vesc / E: slv оправити, srb opraviti] 1 vt (Înv) A aranja. 2 vt (Înv) A decide. 3 vt (Înv) A zidi. 4-5 vrt (Îrg) A (se) termina. 6 vt (Ban) A păți.

oprăvi2 vt [At: ARH. FOLK III, 123 / Pzi: ~vesc / E: srb opraviti] (Ban) A alunga.

oprăvuĭésc v. tr. (vsl. o-praviti. V. pravilă). Vechĭ. Înalț, fundez. V. refl. Prosperez.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oprăví, oprăvésc, vb. IV (reg.) 1. a înălța, a întemeia, a zidi. 2. a prospera. 3. a se termina. 4. a stabili, a decide.

Intrare: oprăvit
oprăvit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oprăvit
  • oprăvitul
  • oprăvitu‑
  • oprăvi
  • oprăvita
plural
  • oprăviți
  • oprăviții
  • oprăvite
  • oprăvitele
genitiv-dativ singular
  • oprăvit
  • oprăvitului
  • oprăvite
  • oprăvitei
plural
  • oprăviți
  • oprăviților
  • oprăvite
  • oprăvitelor
vocativ singular
plural
Intrare: oprăvi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oprăvi
  • oprăvire
  • oprăvit
  • oprăvitu‑
  • oprăvind
  • oprăvindu‑
singular plural
  • oprăvește
  • oprăviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oprăvesc
(să)
  • oprăvesc
  • oprăveam
  • oprăvii
  • oprăvisem
a II-a (tu)
  • oprăvești
(să)
  • oprăvești
  • oprăveai
  • oprăviși
  • oprăviseși
a III-a (el, ea)
  • oprăvește
(să)
  • oprăvească
  • oprăvea
  • oprăvi
  • oprăvise
plural I (noi)
  • oprăvim
(să)
  • oprăvim
  • oprăveam
  • oprăvirăm
  • oprăviserăm
  • oprăvisem
a II-a (voi)
  • oprăviți
(să)
  • oprăviți
  • oprăveați
  • oprăvirăți
  • oprăviserăți
  • oprăviseți
a III-a (ei, ele)
  • oprăvesc
(să)
  • oprăvească
  • oprăveau
  • oprăvi
  • oprăviseră
verb (VT408)
Surse flexiune: Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oprăvui
  • oprăvuire
  • oprăvuit
  • oprăvuitu‑
  • oprăvuind
  • oprăvuindu‑
singular plural
  • oprăvuiește
  • oprăvuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oprăvuiesc
(să)
  • oprăvuiesc
  • oprăvuiam
  • oprăvuii
  • oprăvuisem
a II-a (tu)
  • oprăvuiești
(să)
  • oprăvuiești
  • oprăvuiai
  • oprăvuiși
  • oprăvuiseși
a III-a (el, ea)
  • oprăvuiește
(să)
  • oprăvuiască
  • oprăvuia
  • oprăvui
  • oprăvuise
plural I (noi)
  • oprăvuim
(să)
  • oprăvuim
  • oprăvuiam
  • oprăvuirăm
  • oprăvuiserăm
  • oprăvuisem
a II-a (voi)
  • oprăvuiți
(să)
  • oprăvuiți
  • oprăvuiați
  • oprăvuirăți
  • oprăvuiserăți
  • oprăvuiseți
a III-a (ei, ele)
  • oprăvuiesc
(să)
  • oprăvuiască
  • oprăvuiau
  • oprăvui
  • oprăvuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)