opincă sf [At: HERODOT (1645), 65 / Pl: ~nci / E: bg опинък, опинка] 1 Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau cauciuc, cu marginile încrețite și răsfrânte în sus, strânsă pe picior cu ajutorul nojițelor. 2 (Reg) A fi ~ hârzobată A fi om de nimic. 3 (Reg) C-un pantof și c-o ~ Luat prin surprindere Si: nepregătit. 4 (Pop; îe) A-l strânge (pe cineva) ~ca A avea un necaz. 5 (Pop; îe) A călca (pe cineva) pe ~nci A jigni. 6 (Pop; îe) A întinde (pe cineva) ca pe o ~ scurtă A bate pe cineva foarte tare. 7 (Pop; îe) A pune cuiva (sau a-i da cu) ~ca (în obraz) A păcăli. 8 (Îae) A face de rușine. 9 (Reg; îe) A sparge dracul ~ncile A nu-i merge cuiva Si: a i se înfunda. 10 (Pop; îe) A umbla cu ~nci de fier sau a rupe trei perechi de ~ci de fier A umbla mult. 11 (Pop; îe) Pe unde și-a spart dracul ~ncile Departe. 12 (Reg; îe) ~nci rupte și zile pierdute Lucru neterminat sau nereușit pentru care s-a depus mult efort. 13 (Fig; lsg) Țărănime. 14 (Pop; îe) De la vlădică până la ~ Toată lumea, indiferent de clasă socială. 15 (Pop; îe) A fi din ~ A fi de origine țărănească. 16 (Reg) Bucată de lemn montată sub stâlpii de susținere ai unei galerii de mină, când terenul din galerie este instabil. 17 Opritoare de fier la căruță. 18 (Reg) Fier al plugului. 19 (Reg) Bucată de slănină. 20 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 21 (Reg; art) Melodie după care se execută acest dans. 22 (Reg) Joc de copii cu pietricele. corectat(ă)

OPINCĂ, opinci, s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele (astăzi și de cauciuc) cusută după forma labei piciorului și strînsă cu ajutorul nojițelor. Cei mai mulți din ei au opinci în picioare. SAHIA, N. 16. Opinca-i bună, săraca! îți șede piciorul hodinit și la ger huzurești cu dînsa. CREANGĂ, A. 24. Fudulie n-are, dar căldură are (Opinca). GOROVEI, C. 259. ◊ Expr. (Regional) A pune cuiva (sau a-i da cu) opinca (în obraz) = a păcăli, a trage pe sfoară pe cineva; a face pe cineva de rușine. Măi, măi, măi... să nu-mi fi pus opinca berbantu cel de Pepelea? ALECSANDRI, T. 832. Să nu-mi pui opinca-n obraz. ȘEZ. II 73. ♦ (Regional) Bucată de lemn montată sub stîlpii de susținere ai unei galerii de mină, cînd terenul din galerie e moale. 2. Fig. (învechit) Țărănime. Opinca nu mai are pe nimeni în adunarea dumneavoastră, pas, E. i 36. Acum sîntem chemați a purta împreună, tot noi, opinca, o stîncă pe umerele noastre. CREANGĂ, A. 167. Despot, sîntem țărani. Nu vindem țara noastră, nici cugetul pe bani... Opinca îți azvîrle pomana înapoi. ALECSANDRI, T. II 189. ◊ Expr. (Ieșit din uz) De la vlădică pînă la opincă = toți, din toate clasele sociale. Ni spuneați dinioarea că de acum toți au să ieie parte la sarcini, de la vlădică pînă la opincă. CREANGĂ, A. 167.

OPINCĂ ~ci f. 1) Obiect de încălțăminte purtat în trecut de țărani, confecționat dintr-o bucată dreptunghiulară de piele, strânsă pe picior și fixată cu nojița. ◊ Pe unde și-a spart dracul ~cile a) foarte departe; b) în locuri necunoscute. Fiecare știe unde-l strânge ~ca fiecare știe mai bine decât alții nevoile și neajunsurile sale. A călca (pe cineva) pe ~ a jigni pe cineva; a leza demnitatea cuiva. 2) la sing. fig. înv. Totalitate a țăranilor; țărănime. ◊ De la vlădică până la ~ toți, indiferent de proveniența socială. A fi din ~ a se trage din țărani, din popor. /<bulg. opinka, opinăk

opincă f. 1. încălțăminte țărănească din piele ce se leagă de picior cu curele sau târsâne; 2. fig. opincar: dela vlădică până la opincă. [Slav. OPĬNŬKŬ].

opíncă f., pl. ĭ (vsl. opĭnŭkŭ, încălțăminte, d. openti-opĭnon, a acoperi. penti-pĭnon, a răstigni; nsl. cr. sîrb. opanak, bg. opinŭk, pl. ucĭ; sîrb. opanak, rut. ópinka, ceh. opanky, openče, opince [pl.]; alb. opingă. V. opintesc, pinten). Încălțănminte țărănească compusă dintr’o simplă bucată de pele groasă făcută concavă și legată de picĭor cu curele saŭ cu nojițe. Fig. De la vlăpică pînă la opincă, tot poporu, boĭeriĭ și țăraniĭ. Un joc copilăresc care consistă în aruncarea succesivă în sus a cincĭ petricele c’o singură mînă și prinzîndu-le fără să scapĭ vre-una. V. beg, borbonac.

opincă s. f., g.-d. art. opincii; pl. opinci

opincă s. f., g.-d. art. opincii; pl. opinci

opincă s. f., g.-d. art. opincii; pl. opinci

OPINCĂ s. v. țărănime.

OPINCĂ s. (Transilv.) șolă, (Maram.) topancă. (Poartă ~i în picioare.)

OPINCĂ s. (Transilv.) șolă, (Maram.) topancă. (Poartă ~ în picioare.)

opincă s. v. ȚĂRĂNIME.

opincă (opinci), s. f. – 1. Încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată de piele dreptunghiulară legată cu fîșii de piele. – 2. Clasă țărănească, țărănime. Sl. opinuku „încălțăminte”, din sl. opęti, opiną „a acoperi” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 513; Cihac, II, 228; Meyer 315; Conev 84), cf. sl. opanica „talpă”, bg. opinak, opinci, sb., cr., slov. opanak, ceh. opanky, rus. opanka, alb. opingë. Ipoteza unui sl. *opęka (Byhan 324) nu pare necesară. – Der. opincar, s. m. (producător de opinci; țăran), cu suf. -ar (der. din bg. opinčari, sugerată de Conev 75, nu-i posibilă); opincărime, s. f. (clasa țărănească); opincărie, s. f. (atelier, prăvălie de opinci); ochincea, s. f. (gențiană, Gentiana cruciata), pornind de la pron. patalizată a lui -pi- › -chi-, proprie Mold. (Philippide, Principii, 97; după Tiktin ar fi o deformare populară a lui gențiană).

OPÍNCĂ (< bg.) s. f. 1. Încălțăminte țărănească făcută din piele de porc sau de vacă, dintr-o singură bucată dreptunghiulară, căreia i se dă forma piciorului și care se poartă legată cu niște nojițe. O. au fost răspândite pe o arie întinsă în Europa. Pe terit. României, unele o. au fost obiecte de artă populară, ele fiind decorate cu ținte de cositor și cusături cu toval sau ornamente ștanțate. 2. Fig. Țărănime.

OPINCĂ, P. 1661 mold. 1780, < subst.

a-și lăsa opincile la barieră expr. a se muta de la sat la oraș.