5 definiții pentru operaționalitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.

OPERAȚIONALITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este operațional. [Pr.: -ți-o-] – Operațional + suf. -itate.

operaționalitate sf [At: DN3 / P: ~ți-o~ / Pl: ~tăți / E: it operazionalità] 1 Proprietate de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme. 2 Capacitate de a atinge un anumit scop. 3-10 Caracter a ceea ce este operațional (3-10).

OPERAȚIONALITÁTE s.f. 1. Însușirea de a atinge un anumit scop. 2. Proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme. ♦ Caracterul a ceea ce este operațional. [Pron. -ți-o-. / cf. it. operazionalità].

OPERAȚIONALITÁTE s. f. 1. însușirea de a atinge un anumit scop. 2. proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme. ◊ caracterul a ceea ce este operațional. (< it. operazionalità)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

operaționalitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. operaționalității

Intrare: operaționalitate
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • operaționalitate
  • operaționalitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • operaționalități
  • operaționalității
plural
vocativ singular
plural

operaționalitate

  • 1. Însușirea de a atinge un anumit scop.
    surse: DN
  • 2. Proprietatea de a interveni prompt în rezolvarea unei probleme.
    surse: DN
    • 2.1. Caracterul a ceea ce este operațional.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Operațional + sufix -itate.
    surse: DEX '98 DEX '09