2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

opac1, ~ă a [At: ȘINCAI, ÎNV. 126 / Pl: ~aci, ~ace / E: lat opacus, -a, -um, fr opaque] 1 Prin care nu poate trece lumina Si: întunecos, obscur, opacifiat (4). 2 (Pex; d. corpuri) Prin care nu pot trece unde electromagnetice sau corpusculare Si: opacifiat (5). 3 (Fig; d. persoane) Cu orizont mărginit Si: îngust, obtuz.

opac3, ~ă [At: TDRG / Pl: (1) opăci, (2) ~ace / E: ns cf opacină] (Reg) 1 sf Opacină (1). 2 sn Cui cu care se prinde vâsla de luntre. 3 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 sfa Melodie după care se execută acest dans.

opac2, ~ă a [At: DENSUSIANU, Ț. H. 56 / V: (reg) ~ag / Pl: ~aci, ~ace / E: srb opak] (Reg) 1 (D. persoane) Cu care nu te poți înțelege Si: îndărătnic. 2 (D. persoane) Prost. 3 (Îf opag, d. cuvinte) Ciudat. corectată

OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.

OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină.

OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină.

OPÁC1, opace, s. n. Cui de care se reazemă vîsla luntrii.

OPÁC2, -Ă, opaci, -e, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. Placă metalică opacă, a în bezna opacă a nopții... se revarsă o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159. ♦ (Prin extensiune) Prin care nu pot trece unde electromagnetice, raze infraroșii, raze X etc. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat, acoperit. Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115. Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, cînd mai strălucitor, cînd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96. 2. Fig. (Despre persoane) îngust la minte, cu orizont mărginit, obtuz.

OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].

OPÁC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)

OPÁC ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparență; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiațiilor; impenetrabil de radiații. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus

opac a. prin care nu poate pătrunde lumina.

opac n. cuiul de care se prinde vâsla de luntre. [Slav. OPAKO, înapoi, din dos].

3) *opác, -ă adj. (lat. opácus). Pin care nu se vede, care nu e transparent: vasele de lut îs opace.

1) opác n., pl. e (vsl. opako, înapoĭ. V. opacină). Munt. est. Scarmos, strapazan, bățu de care se fixează lopata luntriĭ.

2) opác, -ă adj. (bg. sîrb. opak. Îndărătnic. V. opac 1). Trans. vest. Prost, dobitoc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

opác1 adj. m., pl. opáci; f. opácă, pl. opáce

opác (cui) s. n., pl. opáce

opác (nestrăveziu) adj. m., pl. opáci; f. sg. opácă, pl. opáce

arată toate definițiile

Intrare: opac (adj.)
opac1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opac
  • opacul
  • opacu‑
  • opa
  • opaca
plural
  • opaci
  • opacii
  • opace
  • opacele
genitiv-dativ singular
  • opac
  • opacului
  • opace
  • opacei
plural
  • opaci
  • opacilor
  • opace
  • opacelor
vocativ singular
plural
Intrare: opac (s.n.)
opac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opac
  • opacul
  • opacu‑
plural
  • opace
  • opacele
genitiv-dativ singular
  • opac
  • opacului
plural
  • opace
  • opacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

opac (adj.)

  • 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență.
    exemple
    • Placă metalică opacă.
      surse: DLRLC
    • În bezna opacă a nopții... se revarsă o mare de lumini. BOGZA, V. J. 159.
      surse: DLRLC
    • 1.1. De nepătruns.
      surse: DN sinonime: dens
    • 1.2. Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Lipsit de strălucire.
      exemple
      • Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac. MACEDONSKI, O.I 115.
        surse: DLRLC
      • Sus pe cer se vede soarele portocaliu, absolut rotund, cînd mai strălucitor, cînd mai opac. CARAGIALE, O. VII 96.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Cu orizont mărginit, îngust la minte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mărginit obtuz

etimologie:

opac (s.n.)

  • 1. Cui cu care se prinde vâsla de luntre.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: strapazan ujbă

etimologie: