15 definiții pentru onorabilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONORABILITÁTE s. f. Calitatea de a fi onorabil; cinste. – Din fr. honorabilité.

onorabilitate sf [At: GHICA, S. 144 / E: fr honorabilité, lat honorabilitas, -atis] (Rar) 1 Respectabilitate. 2 Cinste.

ONORABILITÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi onorabil; cinste. – Din fr. honorabilité.

ONORABILITÁTE s. f. sg. (Astăzi neobișnuit) Calitatea de a fi onorabil; cinste. Astăzi un om învăluit în onorabilitatea sa poate foarte bine nesocoti acele loviri. GHICA, S. 144.

ONORABILITÁTE s.f. Calitatea de a fi onorabil; probitate, cinste. [Cf. fr. honorabilité, lat. honorabilitas].

ONORABILITÁTE s. f. calitatea de a fi onorabil. (< fr. honorabilité, lat. honorabilitas)

ONORABILITÁTE f. Caracter onorabil. /<fr. honorabilité, lat. honorabilitas, ~atis

onorabilitate f. caracterul unei persoane onorabile.

*onorabilitáte f. (lat. honorabilitas, -átis). Calitatea de a fi onorabil: om de o onorabilitate perfectă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onorabilitáte s. f., g.-d. art. onorabilitắții

onorabilitáte s. f., g.-d. art. onorabilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ONORABILITÁTE s. v. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.

ONORABILITÁTE s. respectabilitate.

onorabilitate s. v. CINSTE. CORECTITUDINE. INCORUPTIBILITATE. INTEGRITATE. LEALITATE. ONESTITATE.

Intrare: onorabilitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onorabilitate
  • onorabilitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • onorabilități
  • onorabilității
plural
vocativ singular
plural

onorabilitate

etimologie: