2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONIRÍST, -Ă, oniriști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al onirismului. – Onir[ism] + suf. -ist.

onirist, ~ă smf, a [At: DN3 / Pl: ~iști, ~e / E: it onirista] 1-2 (Adept) al onirismului (3).

ONIRÍST, -Ă, oniriști, -ste, adj., s. m. și f. (Lit.) (Adept) al onirismului. – Onir[ism] + suf. -ist.

ONIRÍST, -Ă adj. Referitor la onirism, propriu onirismului. // s.m. și f. Adept al onirismului. [Cf. it. onirista].

ONIRÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al onirismului (2). (< it. onirista)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oniríst s. m., adj. m., pl. oniríști; f. sg. onirístă, pl. oniríste

Intrare: oniristă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oniristă
  • onirista
plural
  • oniriste
  • oniristele
genitiv-dativ singular
  • oniriste
  • oniristei
plural
  • oniriste
  • oniristelor
vocativ singular
  • oniristă
  • oniristo
plural
  • oniristelor
Intrare: onirist (adj.)
onirist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onirist
  • oniristul
  • oniristu‑
  • oniristă
  • onirista
plural
  • oniriști
  • oniriștii
  • oniriste
  • oniristele
genitiv-dativ singular
  • onirist
  • oniristului
  • oniriste
  • oniristei
plural
  • oniriști
  • oniriștilor
  • oniriste
  • oniristelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

onirist, -ă oniristă

  • 1. (Adept) al onirismului.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

  • Onir[ism] + sufix -ist.
    surse: DEX '98 DEX '09