onomasio- [At: DN³ / P: ~si-o~ / E: fr, it onomasio-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) denumire.

ONOMASIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „denumire”. [Pron. -si-o-. / < fr., it. onomasio-, cf. gr. onomasia].

ONOMASIO- elem. onoma-.

-ONIM, -ONIMIE elem. onoma-.

ONOMA- /ONOMASIO- /ONOMATO-, -ONIM, -ONIMIE elem. „nume, cuvânt”, „semnificație”. (< fr. onoma-, onomasio-, -onyme, -onymie, it. onomato-, cf. gr. onoma, -atos)

ONOMASIO- „denumire, semnificație”. ◊ gr. onomasia „denumire” > fr. onomasio-, germ. id. > rom. onomasio-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și al conținutului lor.

-ONIM „termen, nume, denumire”. ◊ gr. onyma „nume” > fr. -onyme, germ. -onym, engl. id. > rom. -onim.

-ONIMIE „nume, denominație, denumire”. ◊ gr. onyma „nume” > fr. -onymie, germ. id., engl. -onymy, it. -onimia > rom. -onimie.