7 definiții pentru onduleu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONDULÉU, onduleuri, s. n. Ondulație a părului. – Din fr. ondulé.

onduleu sn [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr ondulé] (Fam) Ondulație a părului.

ONDULÉU, onduleuri, s. n. (Fam.) Ondulație a părului. – Din fr. ondulé.

ONDULÉU s.n. Ondulație (2). [Pron. -leu. / cf. fr. ondulé].

ONDULÉU s. n. ondulație a părului. (< fr. ondulé)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

onduléu s. n., art. onduléul; pl. onduléuri

onduléu s. n., art. onduléul; pl. onduléuri

Intrare: onduleu
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onduleu
  • onduleul
  • onduleu‑
plural
  • onduleuri
  • onduleurile
genitiv-dativ singular
  • onduleu
  • onduleului
plural
  • onduleuri
  • onduleurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

onduleu

etimologie: