omușor [At: (cca 1600-1630) CUV. D. BĂTR. I, 296 / V: (înv) omoș~, omș~, umș~, unș~, (îrg) ulm~, um~, uș~, (reg) m~ sn / Pl: (1-2) ~i, (3-4) ~oare / E: om + -ușor] 1-2 sm Omuleț (1-2). 3 sn Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale Si: uvulă, (reg) împărătuș, limburuș. 4 sn (Rar; determinat prin „mare”) Mărul lui Adam.