2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMNIVOR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

OMNIVOR, -Ă, omnivori, -e, adj., s. m. și f. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. – Din fr. omnivore.

omnivor, ~ă [At: BARASCH, I. 56/6 / Pl: ~i, ~e / E: fr omnivore] 1-2 smf, a (Ființă) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale. 3 a Care mănâncă de toate.

OMNIVOR, -Ă, omnivori, -e, adj. (Despre animale) Care se hrănește și cu substanțe vegetale și cu substanțe animale; care mănîncă de toate.

OMNIVOR, -Ă adj. (Despre animale) Care se hrănește cu substanțe vegetale și animale. [< fr. omnivore, cf. lat. omnis – tot, vorare – a mînca].

OMNIVOR, -Ă adj. 1. (despre organisme) care se hrănește atât cu substanțe animale cât și vegetale. 2. (despre un regim alimentar) din elemente animale și vegetale. (< fr. omnivore)

OMNIVOR ~ă (~i, ~e) și substantival Care se hrănește cu produse de origine vegetală și animală; în stare să mănânce de toate. /<fr. omnivore

omnivor a. care se hrănește cu carne și cu vegetale, ca omul, câinele, etc.

*omnivór, -ă adj. (lat. omnivorus. V. carni-vor, de-vor). Care mănîncă de toate (carne saŭ vegetale), ca omu și porcu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!omnivor adj. m., s. m., pl. omnivori; adj. f., s. f. omnivo, pl. omnivore

omnivor adj. m., pl. omnivori; f. omnivoră, pl. omnivore

omnivor adj. m., pl. omnivori; f. sg. omnivoră, pl. omnivore

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMNIVOR adj. (BIOL.) (rar) pantofag. (Animal ~.)

OMNIVOR adj. (BIOL.) (rar) pantofag. (Animal ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OMNI- „tot, totalitate”. ◊ L. omnis „tot” > fr. omni-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. omni-.~col (v. -col1), adj., (despre plante) care crește pretutindeni; ~scop (v. -scop), s. n., stativ care permite examinarea radiologică a bolnavului în toate incidențele; ~vor (v. -vor), adj., s. m. și f., (animal) care se hrănește atît cu hrană vegetală, cît și cu hrană animală.

Intrare: omnivor (adj.)
omnivor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnivor
  • omnivorul
  • omnivoru‑
  • omnivo
  • omnivora
plural
  • omnivori
  • omnivorii
  • omnivore
  • omnivorele
genitiv-dativ singular
  • omnivor
  • omnivorului
  • omnivore
  • omnivorei
plural
  • omnivori
  • omnivorilor
  • omnivore
  • omnivorelor
vocativ singular
plural
Intrare: omnivor (s.m.)
omnivor2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omnivor
  • omnivorul
  • omnivoru‑
plural
  • omnivori
  • omnivorii
genitiv-dativ singular
  • omnivor
  • omnivorului
plural
  • omnivori
  • omnivorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omnivor, omnivoadjectiv
omnivo, omnivoresubstantiv feminin
omnivor, omnivorisubstantiv masculin

  • 1. (Animal) care se hrănește atât cu substanțe vegetale, cât și cu substanțe animale; (animal) care mănâncă de toate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.