2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omăt3 sn vz omet2

omet2 sn [At: PSALT. 280 / V: (înv) omăt / E: slv омєтъ] (Înv) Margine.

omắt și (vechĭ) omét n., pl. omete și omăturĭ (vsl. ometŭ, chenar, plasă de pescuit; sîrb. omet, măturătură, umet, gunoĭ măturat, troĭan; bg. námet, nămete, troĭan; rut. zámet, viscol; rus. metélĭ, viscol, omët, chenar, căpiță de snopĭ, zamëty, pl. troĭan, zametátĭ, -mestí, a troĭeni. V. mătură, nămete, pomătuf, podmet, predmet, smetie). Vechĭ (omet și omăt). Chenar, tivitură. Azĭ. Est. (omăt). Zăpadă. Vest și Ur. (pl. m. omețĭ). Nămețĭ, zăpadă veșnică. – Pl. și ometurĭ (Biblia 1668, Tkt.).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMÉT s. v. tiv, tivitură.

Intrare: ometuri
ometuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: omet (zăpadă, tiv)
omet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular
plural
omet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • ometuri
  • ometurile
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • ometuri
  • ometurilor
vocativ singular
plural
omet3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omeți
  • omeții
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omeți
  • omeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)