4 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omete smn vz omăt1

OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.[1]

  1. În original: [Pl. și (m.) omeț], evident greșit. — LauraGellner

OMÉT s. n. (Înv. și reg.) Mulțime mare de oameni, lume, popor. – Om + suf. -et.

OMÉT s. n. (Înv. și reg.) Mulțime mare de oameni, lume, popor. – Om + suf. -et.

omăt1 smn [At: HERODOT (1645) 99 / V: (îvr) um~, (reg) homet[1], homete, omat, omet, omete, omeț, umet, umete / Pl: ~uri, (rar) ~ete, ~eți / E: ucr обмет] 1 (Pop) Zăpadă. 2 (Reg) Troian. 3 (Reg) Spumă de albuș de ou.

  1. Lipsește în original o definiție proprie pentru această variantă — LauraGellner

omet2 sn [At: PSALT. 280 / V: (înv) omăt / E: slv омєтъ] (Înv) Margine.

omet1 sms [At: PALIA (1581) 78/11 / V: (înv) oam~, (îrg) omăt / E: om + -et] 1 Mulțime mare de oameni Si: lume. 2 Popor.

OMẮT, omături, s. n. (Pop.) Zăpadă, nea. ♦ (Reg.) Nămete, troian. [Pl. și (m.): omeți] – Din sl. ometŭ „măturare; pospai”.

OMẮT, omături, s. n. (Regional) Zăpadă; nea. Streșinile picurau și soarele împrăștia deasupra Măgurei, pe omături, o strălucire orbitoare. SADOVEANU, B. 90. Tremură omătul pe livadă, Cînd de departe-un lup își taie cale Și-și strigă nopții patima flămîndă. GOGA, C. P. 18. Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare. ALECSANDRI, P. A. 160. ◊ Fig. Cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vînt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate. EMINESCU, O. IV 126. Omătul mieilor v. miel. Pasărea-omătului v. pasăre.

OMẮT ~uri n. pop. Precipitație atmosferică sub formă de fulgi albi (compuși din cristale de gheață); zăpadă; nea. /<sl. ometu

OMĂT s. m. și n. (Mold., Criș.,, Trans. N, Trans. SV) Zăpadă. A: Pogorî ploaie sau omăt din ceriu. DM, 3v. A lui iaste soarele și luna, stealele ceriului și stihiile ... grindina, omeții, ploile. ALF., 6r; cf. DOSOFTEI, PS.; PAT. 1685, 14r, 14v; CANTEMIR, HR.; N. COSTIN; NCCD, 264; PSEUDO-AMIRAS (gl.); PAT. 1742, 234r, 234v; VP, 56r; B 1774, 22v, 30r; B 1775, 83^P{r}; CRON. SEC. XVIII, 13r. C: A doua dzi le plouă Dumnedzău mană din ceri, albă ca omătul. CRON. ante 1730, 84v. De vor fi păcatele voastre ca văpsite, ca omătul le voi albi. M 1704, 83v. E frumoasă și lată-n șele, Ca omătu' albă-n ptiele. CÎNTECE, 5r. // B: Au căzut preste mine ca niște omăt sau gheață înghețată. BIBLIA (1688). Forme gramaticale: nom. pl. omeți (N. COSTIN; CRON. SEC. XVIII, 13r), omeții (ALF., 6r); gen. pl. omeților (CANTEMIR, HR.). Etimologie: ucr. obmet „măturare; pospai”. Cf. n e a.

OMET s.m. sg. (Ban.) Mulțime de oameni, lume. Omĕt. Hominum multitudo. AC, 357. Etimologie: om + suf. -et. Cf. o m e n i m e.

omăt n. 1. Mold. și Tr. zăpadă: iarba pare de omăt EM.; 2. spumă din bătutul albușului ouălor pentru cozonaci. [Bulg. OMET, derivat din slav. OMETATI, a zăcea (cf. zăpadă)].

omắt și (vechĭ) omét n., pl. omete și omăturĭ (vsl. ometŭ, chenar, plasă de pescuit; sîrb. omet, măturătură, umet, gunoĭ măturat, troĭan; bg. námet, nămete, troĭan; rut. zámet, viscol; rus. metélĭ, viscol, omët, chenar, căpiță de snopĭ, zamëty, pl. troĭan, zametátĭ, -mestí, a troĭeni. V. mătură, nămete, pomătuf, podmet, predmet, smetie). Vechĭ (omet și omăt). Chenar, tivitură. Azĭ. Est. (omăt). Zăpadă. Vest și Ur. (pl. m. omețĭ). Nămețĭ, zăpadă veșnică. – Pl. și ometurĭ (Biblia 1668, Tkt.).

arată toate definițiile

Intrare: omete
omete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: omăt
omăt1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omături
  • omăturile
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omături
  • omăturilor
vocativ singular
plural
omăt2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M33)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omeți
  • omeții
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omeți
  • omeților
vocativ singular
plural
omăt3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omăt
  • omătul
  • omătu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omăt
  • omătului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular
plural
Intrare: omet (lume)
omet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular
plural
Intrare: omet (zăpadă, tiv)
omet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omete
  • ometele
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omete
  • ometelor
vocativ singular
plural
omet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • ometuri
  • ometurile
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • ometuri
  • ometurilor
vocativ singular
plural
omet3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omet
  • ometul
  • ometu‑
plural
  • omeți
  • omeții
genitiv-dativ singular
  • omet
  • ometului
plural
  • omeți
  • omeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omăt

  • exemple
    • Streșinile picurau și soarele împrăștia deasupra Măgurei, pe omături, o strălucire orbitoare. SADOVEANU, B. 90.
      surse: DLRLC
    • Tremură omătul pe livadă, Cînd de departe-un lup își taie cale Și-și strigă nopții patima flămîndă. GOGA, C. P. 18.
      surse: DLRLC
    • Treptat omătul spulberat Se-ntinde ca o mare. ALECSANDRI, P. A. 160.
      surse: DLRLC
    • figurat Cireșii poartă pe-a lor ramuri ce se-ndoaie Și de vînt scutură grele omătul trandafiriu A-nfloririi lor bogate. EMINESCU, O. IV 126.
      surse: DLRLC

etimologie:

omet (lume)

etimologie:

  • Om + sufix -et.
    surse: DEX '98 DEX '09