omertà s. f. (cuv. it.) ◊ „«Nașul» a vorbit, și pentru prima oară în istoria Siciliei ancestrala și celebra «lege a tăcerii», «omertà», mitul care apăra Mafia, a fost spulberat.” R.l. 4 X 84 p. 6. ◊ „Omerta, de pildă, această lege a tăcerii, se așterne peste o afacere [...]” R.l. 13 V 93 p. 8