5 definiții pentru oment

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oment2 s. n. (med.) Epiplon. • și oméntum s.n. /<lat. ōmentum, -i.

omentum sn [At: DN3 / Pl: ? / E: lat omentum] (Atm) Epiploon.

OMENTUM s.n. (Anat.) Epiploon. [< lat. omentum, cf. it. omento].

OMENTUM s. n. epiplon. (< lat. omentum)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oment s. n., pl. omenți[1]

  1. Genul neutru nu corespunde cu pluralul masculin omenți. Consider corect genul, conform DEXI. — gall
Intrare: oment
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oment
  • omentul
  • omentu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oment
  • omentului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omentum
  • omentumul
  • omentumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • omentum
  • omentumului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omentsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.