25 de definiții pentru omag

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMAG s. m. Gen de plante erbacee din familia ranunculaceelor, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, folosite în medicină datorită unui alcaloid pe care îl conține rizomul (Aconitum); plantă din acest gen. – Din sl. omĕgŭ.

omag sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) homeag, ~ac, omeac, omeag, omea sf / E: slv омѣгъ] 1-4 Plante erbacee otrăvitoare, din familia ranunculaceelor, cu frunzele spintecate și cu florile albastre, mai rar albe, purpurii sau galbene, care crește prin păduri și regiunile de munte și al cărei rizom se utilizează în farmacologie Si: mărul-lupului, mierea-ursului, (reg) omăgiță (1-4) (Aconitum napellus, cernuum, moldavicum și variegatum). 5 (Reg) Boală la oi care provine din păscutul ierbii amestecată cu omag (1-4) Si: (reg) omăgiță (5). 6 (Reg) Otravă. 7 (Reg; în limbajul ciobanilor) Creolină. 8 (Bot; reg) Oman (Inula helenium). 9 (Bot; reg) Orbalț (Actaea spicata).

OMAG s. m. Gen de plante erbacee din familia ranunculaceelor, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, întrebuințate în medicină datorită unui alcaloid pe care îl conține rizomul (Aconitum); plantă din acest gen. – Din sl. omĕgŭ.

OMAG s. m. Plantă erbacee otrăvitoare, din familia ranunculaceelor, cu frunzele spintecate și cu flori albastre (rar albe sau purpurii); este întrebuințată în medicină ca diuretic și calmant în afecțiunile reumatice (Aconitum napellus). Sarcasm... mai rece decît omătul, mai tăios decît oțelid, mai înveninat decît omagul. M. I. CARAGIALE, C. 84. Mănînc frunze și surcele și cînt codrului cu jăle; Măninc frunze și omag Și cînt codrului cu drag. ȘEZ. I 290.

OMAG ~gi m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, viguroasă, cu frunze divizate și cu flori dispuse în inflorescențe dense terminale. /<sl. omĕgu

amag sn [At: CHEST. V, 167/34 / E: nct] (Bot; reg; ned) Plantă care crește pe marginea râurilor și care produce oilor care o pasc umflarea stomacului Cf omag.

omeac[1] s vz omag corectat(ă)

  1. În original, incorect accentuat: omeac LauraGellner

omeag n. numele popular al aconitului: rădăcina și frunzele de omeag se întrebuințează în medicină spre a combate nevralgiile, tusea, etc.; cu omeag otrăvește românul câinii cei răi. [Rut. OMEG].

omeág m., pl. omegĭ (vsl. omĭegŭ, ucigător de lupĭ saŭ de cînĭ; rus. ómeg și omég, cucută). Aconit, toaĭe, o plantă ranunculacee veninoasă cu maĭ multe varietățĭ (sconitum). Rădăcina și frunzele de aconitum napellus se întrebuințează ca diuretice, contra reŭmatizmuluĭ, nevralgiilor, tusiĭ și altor boale. Cu omeag otrăvește poporu cîniĭ. – Și omág, pl. tot omegĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OMAG s. (BOT.; Aconitum) (reg.) mărul-lupului, mierea-ursului, (Mold., Bucov. și Transilv.) toaie.

OMAG s. (BOT.; Aconitum) (reg.) mărul-lupului, mierea-ursului, (Mold., Bucov. și Transilv.) toaie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

omeag (-egi), s. m. – Plantă (Aconitum napellus). – Var. omag. Sl. omegu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 227; Byhan 323; Conev 43), cf. slov. omej, pol. omięg, rus. omeg.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

omeag s.n (reg.) plantă ale cărei rădăcini și frunze se folosesc în medicină; aconit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ACONITUM L. OMAG DE GRĂDINĂ, fam. Ranunculaceae. Gen originar din regiunile muntoase ale emisferei nordice, cca 35 specii, erbacee, vivace, otrăvitoare. Flori hermafrodite (sepala superioară sub formă de coif acoperă 2 petale nectarifere, toate sepalele colorate, stamine numeroase), variază de la alb la roșu, unicolore sau bicolore, lung-pedunculate, în raceme sau panicule. Frunze alterne dispuse în verticil, mai rar radicale, adînc-divizate. Fruct, 3-5 folicule.

Intrare: omag
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omag
  • omagul
  • omagu‑
plural
  • omagi
  • omagii
genitiv-dativ singular
  • omag
  • omagului
plural
  • omagi
  • omagilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M38)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omeag
  • omeagul
  • omeagu‑
plural
  • omegi
  • omegii
genitiv-dativ singular
  • omeag
  • omeagului
plural
  • omegi
  • omegilor
vocativ singular
plural
umag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
homeag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omeac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
omeagă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

omag, omagisubstantiv masculin

  • 1. Gen de plante erbacee din familia ranunculaceelor, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee sau galbene, folosite în medicină datorită unui alcaloid pe care îl conține rizomul (Aconitum); plantă din acest gen. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Sarcasm... mai rece decît omătul, mai tăios decît oțelul, mai înveninat decît omagul. M. I. CARAGIALE, C. 84. DLRLC
    • format_quote Mănînc frunze și surcele și cînt codrului cu jăle; Măninc frunze și omag Și cînt codrului cu drag. ȘEZ. I 290. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.