5 definiții pentru om-orchestră
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OM-ORCHESTRĂ, oameni-orchestră, s. m. 1. Muzicant ambulant care cântă simultan la mai multe instrumente. 2. Fig. Persoană care are mai multe competențe. – Din fr. homme-orchestre.
om-orchestră s. m. ♦ 1. Om care cântă la mai multe instrumente ◊ „Un om-orchestră: maracasse, chitară, saxofon, muzicuță, voce – M. G.” R.l. 30 I 75 p. 4; v. și Sc. 29 I 80 p. 5; v. și om-revistă ♦ 2. Om complex, cu preocupări foarte diverse ◊ „X se și lansase ca profesor de filozofie, pianist, ziarist, dramaturg, eseist și romancier. De la un asemenea om-orchestră ne-am fi așteptat la o simfonie de idei.” Gaz. lit. 5 IV 61 p. 8 (din om + orchestră, după fr. homme orchestre; PR 1964)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
om-orchestră s. m., pl. oameni-orchestră
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*om-orchestră s. m., pl. oameni-orchestră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
omul-orchestră expr. 1. om descurcăreț în orice împrejurare; om întreprinzător, priceput la toate. 2. clovn care cântă la mai multe instrumente o dată. 3. muzician care înregistrează un album în studio cântând la toate instrumentele (fără acompaniamentul altor instrumentiști).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
om-orchestră, oameni-orchestrăsubstantiv masculin
- 1. Muzicant ambulant care cântă simultan la mai multe instrumente. DEX '09
- 2. Persoană care are mai multe competențe. DEX '09
etimologie:
- homme-orchestre DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.