OLOVIR s. n. (Învechit) Stofă sau haină de purpură. Un om era bogat și se îmbrăca în olovire. cod. tod. 222. Așternutul lui era de olovirne. moxa, 394/16. Să îmbrăca în olofire și în urșinice. varlaam, c. 281, cf. dosoftei, v. s. ianuarie 40^v/29, anon. car., budai-deleanu, LF.X., DDRF, TDRG, ARHIVA, XXVII, 239, DHLR II, 547, SCRIBAN, D. – pl.: olovire. – Și: olovirn, (prin apropiere de fir) olofir s. n. – Din ngr. δλσβηροζ.