2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olivi v vz ofili

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovili vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante) A se veșteji, a păli; a se îngălbeni. ◊ Tranz. Seceta ofilește plantele. 2. Fig. (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. [Var.: (înv. și reg.) ovili vb. IV] – Din rus. ohilet’ „a se pipernici”.

OVILI vb. IV v. ofili.

ofili [At: PSALT. 51 / V: (reg) ofeli, (cscj) ~la, ofela, (îrg) oghi~, ogi~, oveli, olivi, ovi~ / Pzi: ~lesc / E: rs охилеть] 1 vr (D. plante) A se veșteji. 2 vr (Fig) (D. oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței Si: a se îngălbeni. 3 vr (Fig) A-și pierde puterea, vigoarea. 4 vr (Fig) A se întrista. 5 vt (Înv; îf ovili) A umili. 6 vt (Reg) A supăra pe cineva, spunându-i un lucru urât Si: a insulta, a jigni. 8[1] vr (Înv; îf ovili) A-și pierde nădejdea Si: a se descuraja.

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 8 după 6 LauraGellner

oliv [At: DN3 / Pl: (1) ~i / E: lat oliva, fr olive] 1 sm (Rar) Măslin. 2 ain (D. culori) Galben-verzui. corectat(ă)

OFILI, ofilesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre plante și părți ale lor) A se veșteji, a păli, a (se) trece; a se îngălbeni. Transportăm un pom...Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. 2. Fig. (Despre oameni) A-și pierde culoarea, frăgezimea feței; a-și pierde vigoarea, puterea. Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. ◊ Tranz. Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. – Variantă: (învechit și regional) ovili (NEGRUZZI, S. I 275) vb. IV.

OLIV s.m. (Rar) Măslin. // adj. invar. (De culoare) galben-verzui. [< lat. oliva, fr. olive].

OLIV I. s. m. măslin. II. adj. inv., s. n. (de) culoarea măslinei crude. (< fr. olive)

A SE OFILI mă ~esc intranz. 1) (despre plante) A pierde vlaga și frăgezimea; a se veșteji. 2) fig. (despre persoane) A pierde prospețimea fizică; a se veșteji. /<rus. ohilĕti

A OFILI ~esc tranz. A face să se ofilească. /<rus. ohilĕti

ofilì v. 1. a (se) îngălbini, a lângezi: de rumenă ce erea se ofilise ISP.; 2. a se trece, a se vesteji. [V. ovilì].

oliv m. numele științific al măslinului.

ovilì v. Mold. a ofili: împăratul ovilit și sarbăd la față. [Rut. UVIALIĬ, veșted].

ofilésc (ob.), ofelésc (Serbia), ovilésc și ubilésc (nord) și ovelésc, ovilésc (vechĭ) v. tr. (vsl. *u-venliti = venliti, nsl. veniti, rus. uvĭánutĭ, a ofili; rut. uvĭályĭ, ofilit. V. ugilit). Veștezesc. Îngălbenesc, usuc. V. refl. Mă veștezesc. Mă îngălbenesc, mă usuc: florile s’aŭ ofilit. Fig. A te ofili de întristare. Vechĭ. Mă descurajez. V. milcuĭesc.

*olív m. (it. olívo, d. lat. oliva. V. uleĭ 1). Rar. Măslin. V. alivancă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ofili (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ofilesc, 3 sg. se ofilește, imperf. 1 sg. mă ofileam; conj. prez. 1 sg. să mă ofilesc, 3 să se ofilească; imper. 2 sg. afirm. ofilește-te; ger. ofilindu-mă

ofili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilesc, imperf. 3 sg. ofilea; conj. prez. 3 să ofilească

ofili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ofilesc, imperf. 3 sg. ofilea; conj. prez. 3 sg. și pl. ofilească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tânji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pâhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

OFILI vb. a (se) îngălbeni, a păli, a (se) trece, a (se) usca, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ofili (ofilesc, ofilit), vb.1. A se veșteji. – 2. A slăbi, a se usca pe picioare. – Var. (Mold.) ovili, ugili. Sl. vęliti, fără îndoială în forma *uvęliti, cf. sl. uvęnąti (Cihac, II, 235), uvędati (Tiktin), rut. uvialii (Byhan 340), rus. ochileti (Candrea), cu același sens.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ofili, ofilesc v. t. a bate zdravăn, a desfigura în bătaie.

Intrare: ofili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofili
  • ofilire
  • ofilit
  • ofilitu‑
  • ofilind
  • ofilindu‑
singular plural
  • ofilește
  • ofiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofilesc
(să)
  • ofilesc
  • ofileam
  • ofilii
  • ofilisem
a II-a (tu)
  • ofilești
(să)
  • ofilești
  • ofileai
  • ofiliși
  • ofiliseși
a III-a (el, ea)
  • ofilește
(să)
  • ofilească
  • ofilea
  • ofili
  • ofilise
plural I (noi)
  • ofilim
(să)
  • ofilim
  • ofileam
  • ofilirăm
  • ofiliserăm
  • ofilisem
a II-a (voi)
  • ofiliți
(să)
  • ofiliți
  • ofileați
  • ofilirăți
  • ofiliserăți
  • ofiliseți
a III-a (ei, ele)
  • ofilesc
(să)
  • ofilească
  • ofileau
  • ofili
  • ofiliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ovili
  • ovilire
  • ovilit
  • ovilitu‑
  • ovilind
  • ovilindu‑
singular plural
  • ovilește
  • oviliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ovilesc
(să)
  • ovilesc
  • ovileam
  • ovilii
  • ovilisem
a II-a (tu)
  • ovilești
(să)
  • ovilești
  • ovileai
  • oviliși
  • oviliseși
a III-a (el, ea)
  • ovilește
(să)
  • ovilească
  • ovilea
  • ovili
  • ovilise
plural I (noi)
  • ovilim
(să)
  • ovilim
  • ovileam
  • ovilirăm
  • oviliserăm
  • ovilisem
a II-a (voi)
  • oviliți
(să)
  • oviliți
  • ovileați
  • ovilirăți
  • oviliserăți
  • oviliseți
a III-a (ei, ele)
  • ovilesc
(să)
  • ovilească
  • ovileau
  • ovili
  • oviliseră
uvili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oveli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
olivi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oghili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofela
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ofeli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oliv (arbore)
oliv3 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oliv
  • olivul
  • olivu‑
plural
  • olivi
  • olivii
genitiv-dativ singular
  • oliv
  • olivului
plural
  • olivi
  • olivilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofili, ofilescverb

  • 1. (Despre plante) A se veșteji; a se îngălbeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Transportăm un pom... Cum l-o atinge soarele, se ofilește. GALAN, Z. R. 108. DLRLC
    • format_quote Prea ați făcut cald aici. Uite cum s-au ofilit frunzele! BASSARABESCU, S. N. 145. DLRLC
    • format_quote Nu-nflorește, Nici nu rodește Și nici locul nu-i priește, Ci mai mult se ofilește. TEODORESCU, P. P. 174. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Seceta ofilește plantele. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre persoane) A-și pierde culoarea, prospețimea feței; a se fana, a se trece; a-și pierde puterea, vigoarea, a se vlăgui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dochia se ofilea pe zi ce merge și fire de argint îi răsăreau în păr. SADOVEANU, O. I 272. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Numai cine-a păscut dorul Știe cin’ mi-a albit părul Și mi-a ofilit trupșorul. TEODORESCU, P. P. 327. DLRLC
etimologie:
  • limba rusă ohilet’ „a se pipernici” DEX '09 DEX '98

oliv, olivisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.