O definiție pentru oligon


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

oligón subst. Semn vocalic suitor în muzica bisericească psaltică, ce urcă cu o treaptă sunetul precedent (o secundă în muzica liniară). – Din gr. oligon.

Intrare: oligon
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oligon
  • oligonul
  • oligonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • oligon
  • oligonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)