OLIGOELEMENT, oligoelemente, s. n. Element chimic care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligoélément.

oligoelement sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr oligo-élément] Element care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator.

OLIGOELEMENT, oligoelemente, s. n. Element care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din fr. oligo-élément.

OLIGOELEMENT s.n. (Biol.) Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în organismele vii, avînd un rol catalitic. [< fr. oligo-élément].

OLIGOELEMENT s. n. microelement. (< fr. oligoélément)

oligoelement s. n. (chim.) Element chimic care intervine în cantități infime în metabolismul ființelor, dar e necesar dezvoltării lor ◊ „Lăstarii în vârstă de un an pot furniza interesante indicii în ce privește poluarea solului și a vegetației cu oligoelemente minerale. La această concluzie a ajuns un grup de biologi, chimiști, agronomi și informaticieni din Cluj-Napoca și Baia-Mare.” R.l. 15 VI 77 p. 5 (din fr. oligoélément; PR 1948; LTR, DZ, DT; DEX, DN3)

oligoelement s. n., pl. oligoelemente

oligoelement s. n., pl. oligoelemente

oligoelement s. n., pl. oligoelemente