OLECĂITURĂ s. f. (Mold.) Văicăreală, tînguire. Nice de olecăiturile și bocetele femeii sale nu s-au înfrînt. DOSOFTEI, VS. Văietături și olecăituri în toate părțile ... se auzea. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -tură. Vezi și olecăi, olecăios, olecăire, olecăit. Cf. goid, olecăire, olecăit.