Definiția cu ID-ul 1248887:
Arhaisme și regionalisme
OLECĂIOS adj. (Mold.) Tînguitor, jalnic. Păseruica ... cu olecăioase viersuri ... cînta. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -os. Vezi și olecăi, olecăire, olecăit, olecăitură. Cf. j ă l a ș, milos.