4 definiții pentru olecăitură olicăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

olecăitu sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 256v/10 / V: (reg) olic~ / Pl: ~ri / E: olecăi + -tură] (Îvr) Văicăreală.

OLECĂITURĂ s. f. (Mold.) Văicăreală, tînguire. Nice de olecăiturile și bocetele femeii sale nu s-au înfrînt. DOSOFTEI, VS. Văietături și olecăituri în toate părțile ... se auzea. CANTEMIR, IST. Etimologie: olecăi + suf. -tură. Vezi și olecăi, olecăios, olecăire, olecăit. Cf. goid, olecăire, olecăit.

ole- și olicăitúră f., pl. i. Vechĭ. Vaĭet.

Intrare: olecăitură
olecăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olecăitu
  • olecăitura
plural
  • olecăituri
  • olecăiturile
genitiv-dativ singular
  • olecăituri
  • olecăiturii
plural
  • olecăituri
  • olecăiturilor
vocativ singular
plural
olicăitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olicăitură
  • olicăitura
plural
  • olicăituri
  • olicăiturile
genitiv-dativ singular
  • olicăituri
  • olicăiturii
plural
  • olicăituri
  • olicăiturilor
vocativ singular
plural