12 definiții pentru oficleid
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OFICLEID, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din fr. ophicléide.
OFICLEID, oficleide, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. – Din fr. ophicléide.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
oficleid sn [At: ȘĂINEANU / V: (îrg) ~lid / Pl: ~de / E: fr ophicléide] (Asr) Instrument muzical de suflat din alamă, având timbru de bas.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICLEID s.n. Instrument de alamă care are în orchestră rolul de bas. [Pron. -cle-id. / < fr. ophicléide, cf. gr. ophis – șarpe, kleis – cheie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OFICLEID [-cle-id] s. n. instrument de suflat, din alamă, cu timbru de bas. (< fr. ophicléide)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OFICLEID ~e n. (mai ales în trecut) Instrument muzical de suflat constând dintr-un tub conic de alamă, îndoit în formă de potcoavă, cu clape, care emite sunete grave. [Sil. -cle-] /<fr. ophicléide
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oficlid sn vz oficleid
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*oficlíd n., pl. e (fr. ophicléide, d. vgr. óphis, șarpe, și kleis, kleidos, cheĭe, clapă). Muz. Un fel de trompetă mare cu clape care are un sunet gros, astăzĭ aproape părăsită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
oficleid (desp. -fi-cle-) s. n., pl. oficleide
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
oficleid (-fi-cle-) s. n., pl. oficleide
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
oficleid s. n. (sil. -cle-), pl. oficleide
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
oficleid (< fr. ophicléide; germ. Ophikleid), instrument aerofon metalic cu ambușură* și clape (3), inventat la începutul sec. 19 de Jean Asté (Paris). Instr. învechit astăzi, o. a fost construit în mărimi diferite: discant (denumit quinticlave) în si bemol, alto în mi bemol sau fa, bas în si bemol și contrabas (ophicléide monstre) în mi bemol sau fa. Tipul bas a fost utilizat de Wagner (Rienzi), F. Mendelssohn-Bartholdy (Visul unei nopți de vară) și de alți compozitori. O. a cedat locul trb. bas, fiind utilizat doar de câteva fanfare militare.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OFICLEÍD (< fr.; {s} ofi- + gr. kleid „cheie”) s. n. Instrument de suflat din alamă inventat în ajurul anului 1800, cu sonoritate aspră. Foarte la modă în timpul romantismului, a fost părăsit ulterior în favoarea contrafagotului și a saxofonului bariton.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: o-fi-cle-id
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
oficleid, oficleidesubstantiv neutru
- 1. Instrument muzical de suflat din alamă, cu timbru de bas. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- ophicléide DEX '09 DEX '98 DN