2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba religioasă). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. offîciant.

oficiant, ~ă [At: HELIADE, O. II, 49 / P: ~ci-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr officiant] 1-2 a (Rar) Care oficiază (slujba bisericească). 3-4 smf (Înv) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. 5 smf (Spc) Funcționar la poștă.

OFICIÁNT, -Ă, oficianți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care oficiază (slujba bisericească). 2. S. m. și f. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat. [Pr.: -ci-ant] – Din fr. officiant.

OFICIÁNT1, -Ă, oficianți, -te, adj. (Rar) Care oficiază (mai ales slujba bisericească). Privind mai lung pe bătrinul mitropolit oficiant, mi. se păru că figura lui îmi este cunoscută. GALACTION, O. I 91.

OFICIÁNT 2, -Ă, oficianți, -te, s. m. și f. (Ieșit din uz) (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat.

OFICIÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Rar) (Cel) care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă). [Pron. -ci-ant. / cf. fr. officiant].

OFICIÁNT, -Ă adj., s. m. f. 1. (preot) care oficiază o slujbă religioasă. 2. (grad de) funcționar în unele instituții de stat; (spec.) funcționar de poștă. (< fr. officiant)

OFICIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care oficiază (o slujbă religioasă). Preot ~. [Sil. -ci-ant] /<fr. officiant

*oficiánt, -ă adj. și s. (fr. officiant, part. d. officier, a oficia). Care oficiază. Funcționar de un grad maĭ înalt la poștă, telegraf și telefon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oficiánt (-ci-ant) adj. m., s. m., pl. oficiánți; adj. f., s. f. oficiántă, pl. oficiánte

oficiánt adj. m., s. m. (sil. -ci-ant), pl. oficiánți; f. sg. oficiántă, pl. oficiánte

Intrare: oficiantă
  • silabație: -ci-an-tă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficiantă
  • oficianta
plural
  • oficiante
  • oficiantele
genitiv-dativ singular
  • oficiante
  • oficiantei
plural
  • oficiante
  • oficiantelor
vocativ singular
  • oficiantă
  • oficianto
plural
  • oficiantelor
Intrare: oficiant (adj.)
oficiant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ci-ant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oficiant
  • oficiantul
  • oficiantu‑
  • oficiantă
  • oficianta
plural
  • oficianți
  • oficianții
  • oficiante
  • oficiantele
genitiv-dativ singular
  • oficiant
  • oficiantului
  • oficiante
  • oficiantei
plural
  • oficianți
  • oficianților
  • oficiante
  • oficiantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oficiant (adj.)

  • 1. Care oficiază (slujba religioasă).
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Privind mai lung pe bătrînul mitropolit oficiant, mi se păru că figura lui îmi este cunoscută. GALACTION, O. I 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

oficiant, -ă (persoană) oficiant oficiantă

  • 1. (Grad de) funcționar în unele instituții sau întreprinderi de stat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. Cel care slujește, care oficiază (o slujbă religioasă).
    surse: DN

etimologie: